Iubitorul de sine nu iubește pe nimeni, sau iubește puțin

19

Mândria este strâns legată de pătimașa iubire de sine, care ne rupe de iubirea de Dumnezeu, de aproapele și adevărata și buna iubire de sine.

Iubirea egoistă de sine le vrea pe toate ale sale, se ține de vrednică, se împăunează cu isprăvi și cu virtuți. Risipește iute rodul celui ce se nevoiește. Poți să i te împotrivești – spune Părintele Serghie -, punând tot binele pe seama lui Dumnezeu, și închinându-I Lui toată bogăția sufletului nostru. Cel mulțumit de sine sigur se iubește rău.

Iubitorul de sine nu iubește pe nimeni, sau iubește puțin. Nu-i pasă nici de Dumnezeu, nici de oameni, inima lui nu bate pentru ei. Să se căiască chiar de n-ar face rău, pentru că e sărac în iubire și plin numai de sine. ”Căiește-te că nu iubești de ajuns, că iești nepăsător la suferința celor din jur”.

Pune împotriva ei căința, cum am spus, și rugăciunea, care înmoaie inima și-o face iubitoare de Domnul și de frate, simțitoare la necazul și durerea lui, și gata să-i sară în ajutor la greu.

Jean-Claude Larchet, Ține candela inimii aprinsă. Învățătura Părintelui Serghie, ediția a doua, trad. de Marinela Bojin, București, Edit. Sophia, p. 70-71