Istorioară cu Chinops vrăjitorul

377

Sfântul Ioan Evanghelistul a predicat Evanghelia în tot pământul. Când a ajuns cu predica Evangheliei în insula Patmos, a aflat acolo închinătorii la idoli, cum era atunci; toată lumea se închina diavolilor. Când a ajuns acolo, ostrovul acela avea un mare vrăjitor care stătea în pustie, pe care îl chema Chinops. Şi ei ziceau că acela-i dumnezeul lor, că acela, cu puterea drăcească, făcea farmece mari, făcea fel de fel de „minunăţii”. Acestui vrăjitor îi slujeau 1000 de demoni, ca să poată face fermecătorii, minuni cu puterea drăcească şi vrăjitorii mari. Când a ajuns Sfântul Ioan Evanghelistul acolo, a început să predice Evanghelia cu puterea lui Hristos. Sfântul Ioan avea putere de la Mântuitorul să facă minuni, căci tuturor apostolilor le dăduse această putere: În numele Meu, draci veţi scoate, morţi veţi învia, în limbi noi veţi vorbi… (Marcu 16, 17). Şi când a început Sfântul Ioan Evanghelistul să predice cu putere, a crezut multă lume în Hristos. Toţi care erau bolnavi se vindecau, care erau morţi înviau şi multe minuni făcea cu puterea Mântuitorului. Atunci oamenii s-au dus la idolul lor în pustie, în munţi, şi i-au spus lui Chinops vrăjitorul, care era sluga satanei. − Stăpâne, a venit un ucenic al Celui răstignit, pe care îl cheamă Ioan. Face minuni şi semne mari, învie morţii, tămăduieşte bolnavii, vindecă orbii, surzii, îndrăciţii şi crede multă lume într- însul. − Megeţi în cetate, că eu o să trimit un înger de-al nostru să-l ia şi o să-l dau judecăţii celei veşnice. Dar duhurile care veneau la Sfântul Ioan erau legate şi trimise afară din insula Patmos. Chinops, dacă a văzut că nu se mai întorc duhurile, s-a umplut de mânie şi a luat toată mulţimea drăcească şi s-a dus în cetate. A bătut de trei ori din palme, l-au luat dracii pe nori, l-au dus pe sus şi l-au pus în mijlocul oraşului. A început lumea să strige: −Mare eşti, Chinoapse, dumnezeul nostru! Dar a venit unul din ucenicii Celui răstignit şi face minuni şi semne mari. Când au văzut cei ce crezuseră în Hristos, au început a se teme: „Măi, şi dumnezeul nostru-i mare! Uite, vine pe sus!” Dar îl aduceau dracii pe sus. Chinops a început a-i mustra: − Oameni orbi, aşa de repede credeţi în el? Ascultaţi-mă pe mine! De este drept Ioan, să facă minunile pe care le fac şi eu! Şi s-a dus acolo unde predica Ioan Evanghelistul: −De ce-ai intrat în ţara mea, Ioane, şi faci minuni şi predici pe Cel pe Care L-au răstignit evreii pe cruce şi n-a putut să se salveze pe Sine? Ce, crezi că numai tu faci minuni? Să vă arăt eu ce pot să fac! Şi Chinops cheamă un tânăr, căruia-i murise tatăl: − Unde este tatăl tău? − A murit înecat în mare. − Uite, eu îl aduc acum imediat! Şi a bătut din palme de trei ori şi s-a scufundat în mare Chinops. Dracii care-i slujeau lui erau cu dânsul. Numai ce vede că a ieşit Chinops din mare cu tatăl copilului. Era nălucire drăcească. Şi toţi oamenii de pe mal s-au mirat şi au zis: − Mare eşti, Chinoapse, dumnezeul nostru! Sfântul Ioan Evanghelistul îi vedea că sunt draci. Se duce Chinops la o femeie: − Femeie, unde sunt feciorii tăi? − Feciorii mei s-au înecat cu o corabie mergând la Cipru de doi ani de zile. − Ia să ţi-i aduc şi pe aceia! A bătut de trei ori din palme, s-a băgat în mare şi i-a scos feciorii femeii. „Sărut mâna, mamă! Vai de mine! Închinaţi-vă la dumnezeul Chinops, că acesta ne-a scos pe noi din muncile iadului şi ne-a adus aici!” Şi mama îi săruta, dar nu vedea că-s draci! (Aşa are să fie acum la sfârşit. Băgaţi de seamă!). Când au văzut oamenii aşa, au început a striga: − Mare eşti, Chinoapse, şi mai mare dumnezeu ca tine nu este! Şi a zis Ioan lui Chinops: − Minunile tale sunt vrăjitorii drăceşti! Când au auzit păgânii, s-au repezit asupra lui Ioan, l-au prins şi l-au omorât. Cei ce crezuseră în Hristos, prin predica lui Ioan, au prins mare frică: „Dacă au omorât pe Sfântul Ioan, o să ne omoare şi pe noi!” Atunci Chinops a început a predica: − Ticăloşilor! Vedeţi ce-am făcut eu cu Ioan? Şi voi aţi crezut în el! Eu am putere mare! Şi a venit un înger al Domnului şi s-a atins de Ioan Evanghelistul: „Ioane, soală-te şi predică pe Hristos!” Numai ce aude: − Ioan, pe care l-am omorât noi cu trei zile în urmă, predică grozav şi toată lumea crede în el. Când a auzit Chinops că Ioan a înviat, s-a dus la el cu acei draci, despre care credea poporul că i-a înviat Chinops. Sfântul Ioan predica pe malul mării. − Ioane, crezi că dacă ai înviat, mă tem de tine? Oameni buni, ştiţi corabia care s-a scufundat deunăzi cu vreo 400-500 de oameni? − Da! − Uite, eu acum îi aduc odată cu corabia şi îi învii pe toţi! Şi a bătut din palme de trei ori Chinops şi s-a scufundat în mare să aducă corabia cu tot cu oameni. Dracii care-i slujeau lui erau cu dânsul. Sfântul Ioan Evanghelistul, când a văzut că s-a scufundat, a luat Sfânta Cruce şi a zis: − Aici să se scufunde toată puterea satanei! Oamenii, care erau pe mal şi aşteptau venirea lui Chinops, cu cei înviaţi de dânsul, au zis: − Nu mâncăm nimic până nu vine Chinops! − El nu mai vine niciodată, că l-am trimis eu în fundul iadului. Şi aştepta poporul să vină Chinops cu corabia cu oamenii şi au stat trei zile şi mureau de foame pe malul mării. Marea a fiert trei zile, aşa ca în clocot, iar dracii l-au părăsit pe Chinops şi el a rămas în fundul mării. Toţi aşteptau şi ziceau: „Nu mai vine Chinops nici într-un fel! Nici singur, nici cu alţii!” Sfântul Ioan le-a zis: − Vedeţi cum v-a înşelat? Vedeţi înşelăciune? Vedeţi că pe el n-a putut să se salveze? Şi acum, pe cei pe care i-a înviat, îi cunoaşteţi? − Îi cunoaştem, vai de mine! − Hai să-i întrebăm pe cei ce au înviat dacă sunt morţii voştri! − Cu puterea Sfintei Cruci vă leg să spuneţi cine sunteţi voi! − Noi suntem diavoli care îi slujim lui Chinops de atâţia ani! Atunci oamenii au început a-i întreba pe cei înviaţi: „Măi, bărbate, dar nu eşti tu? Dar voi, măi feciori, dragii mamei?…” Sfântul Ioan Evanghelistul i-a legat. − Ia să vă faceţi oleacă voi, nu tare urâţi, să nu moară lumea de frică. Aşa cum se poate, să vadă oamenii cine sunteţi! S-au făcut nişte arătări aceia pe care Chinops i-a înviat, şi când au suflat odată cu foc, toţi aveau unghii de aramă, şi când au răcnit la oameni, toţi s-au speriat!… Erau draci! − Vedeţi cui vă închinaţi voi? a zis Sfântul Apostol Ioan. Gata, voi aţi crezut că Chinops a înviat morţi! − Vai de noi, murim! Trimite-i de aici! I-a blestemat să se ducă în gheenă şi oamenii nu i-au mai văzut. Când a văzut aceasta, poporul a crezut în Hristos şi Sfântul Ioan Evanghelistul a început să facă minuni şi mai mari. Vedeţi cum i-a înşelat diavolul pe oameni? Ai văzut că unui vrăjitor îi slujeau o mie de draci! Dar în faţa puterii lui Dumnezeu nimic nu pot. Acesta a fost războiul Sfântului Ioan Evanghelistul cu Chinops vrăjitorul, în insula Patmos. Acolo Sfântul Ioan Evanghelistul a făcut preoţi, episcopi şi a încreştinat tot ostrovul Patmos. Acolo a scris el şi Apocalipsa, care este în Sfânta Scriptură, cu care se termină Noul Testament.