Ispita şi sacul cu nisip

186

Fiind chinuit de duhul slavei sale, pentru darul tămăduirilor pe care i-l dăduse Dumnezeu, Sfântul Macarie ca să-l biruie, a luat un sac şi, umplându-l cu nisip, l-a pus în spinare şi a început a umbla prin pustie.

Întâmpinându-l un om de neam mare, care-l cunoştea, l-a întrebat:

– „Ce duci, părinte? Dă-mi sarcina s-o duc în carul meu.”

Iar Macarie i-a răspuns:

– „Chinuiesc pe cel ce mă chinuieşte pe mine…” şi n-a vrut să-i dea sarcina. Asuprindu-se astfel, sfântul a scăpat cu bine de ispită, biruindu-şi gândurile de slavă.

Din Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde, Editia II, Bucuresti