Impulsul de sinucidere poate să fie un impuls demonic!

76

Oamenii de știință au descoperit că mulți din cei care au ispita sinuciderii au primit o poruncă de la părinți, o injoncțiune, tot auzind cuvine ca acestea: ”N-ar fi trebuit să te naști, dacă nu erai tu…, sau tu n-ar fi trebuit să fii”. Și aceasta funcționează în adâncul minții ca o poruncă: n-ar fi trebuit să fii, care se poate manifesta sub impulsul și dorința sinuciderii. Însă, de cele mai multe ori, nevoia de a te sinucide este o nevoie de a scăpa de o stare insuportabilă. Atunci trebuie să spui următorul lucru: această stare, aici, acum, are momente de relaș. Eu trăiesc în tensiune, dar sunt momente în care uit de tensiune și mă bucur de ceva. Dacă mă sinucid, această stare devine veșnică. Dacă nu pot s-o îndur aici, când mai văd câte ceva, se schimbă ceva, cum pot îndura în veșnicie? Dorința de sinucidere mai poate să devină și dintr-o dorință de a fi mai adevărat de cât ești.

Impulsul de sinucidere poate să fie un impuls demonic. Demonul are o putere asupra noastră atunci când ne apropiem de el. Diavolul este un câine legat, spun Părinții. Nu te mușcă decât dacă te duci lângă el. Vezi ce faci când te duci în preajma acestui gând și nu mai face. Spovedania deasă. În clipa în care îți vine gândul, te duci și te spovedești. În clipa în care îți vine dorința, în ciuda oricărei neputințe care ți se pare ție, spune Paraclisul Maicii Domnului, pune mâna pe Biblie, ține tot timpul o cruce în mână și vei scăpa.

Maica Siluana Vlad, Deschide Cerul cu lucrul mărunt, Iași, Edit. Doxologia, 2013, p. 104-105