Grăbiţi-vă, creştinilor, să vă mântuiţi sufle­tele până ce este vreme

135

Izbăveşte-mă de sporirea cea diavolească (din rugăciunile de dimineaţă). Se grăbeş­te, se grăbeşte (speşit) diavolul şi ne­încetat caută să-l vâneze pe om ca să îl piardă pe vecie, iar oamenii dormi­tează, stau degeaba şi dorm în deşer­tăciunea lor cea lumească, în împătimirile lor de agonisită, de plăcerile pântecelui, de curvie, de jocuri (tea­tru şi cărţi de jucat), de modă, de literatură, de somn şi de tot felul – pier cu miile, ca muştele.

Grăbiţi-vă, deci, grăbiţi-vă, creştinilor, să vă mântuiţi sufle­tele până ce este vreme, până când Domnul mai aşteaptă şi îndelung rabdă, până când nu s-a zăvorât uşa Împărăţiei. Au venit fecioarele cele nebune, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. Iar El, răspunzând, a zis: amin zic vouă, nu vă cunosc pre voi (Mt. 25,11-12).

Dar cum Se grăbeşte Dom­nul să-i mântuiască pe credincioşi, pe cei ce au luare-aminte şi sunt pregă­tiţi ! În fiecare ceas, în fiecare clipă Se grăbeşte şi trimite tot ajutorul. Dom­nul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi. în locul păşunii, acolo m-a sălăşluit, la apa odihnei m-a hrănit, sufletul meu l-a în­tors. Povăţuitu-m-a pre cărările dreptăţii, pentru numele Său (Ps. 22,1-3).

Sfântul Ioan Kronştadt – Ultimile însemnări

FOTO: Laurentiu Dumitru, sfantulmunteathos.wordpress.com