Frica de Dumnezeu

317

Îmi aduc aminte de un filozof, care a venit la Socrat, un alt filozof. Și acela avea o femeie foarte talentată. Și a început să spună: ”Domnule, am o femeie așa de frumoasă!”. Celălalt la o masă cu un creion în mână și hârtie, a tras un zero. ”Femeia mea-i de neam mare; taică-său a fost ministru.” Celălalt a mai tras un zero.

”Femeia mea îi sănătoasă ca oul,, n-a fost bolnavă și nu-I bolnavă”. Acela a mai tras un zero. ”Femeia mea îi foarte învățată”. Acela a mai tras un zero. ”Femeia mea știe să lucreze lucruri de menaj, să facă prăjituri de tot neamul, bucate la mase mari”. Acela a mai tras un zero. ”Femeia mea știe să coase broderii artistice, coase flori, împletește, face flanele cu mașina sau cu mâna. Uite câte talente are femeia mea!” Acela a mai tras un zero.

La urmă a adăugat: ”Femeia mea are frica lui Dumnezeu și este credincioasă!” Acela a pus un unu înainte, pusese șase zerouri. Unu urmat de șase zerouri face un million. Și a spus: ”Ia, acuma i-am dat valoare femeii tale. Nu când ai spus că-I frumoasă și învățată și sănătoasă și știe multe să facă. Pentru că dacă îi lipsea frica lui Dumnezeu, toate erau la dânsa egal cu zero, nule, nimic!”

Așa se întâmplă și cu bărbatul, ca și cu femeia aceea și cu orice om. Oate să aibă toate talentele, poate să știe toate meseriile din lume, poate să cunoască toate științele lumii, dacă îi lipsește frica lui Dumnezeu, îi lipsește școala înțelepciunii și omul acesta nu-I bun de nimic.

Ne vorbește Părintele Cleopa, Vol. 1, pag. 26