Frate, așteaptã în fiecare zi ieșirea ta și te gãtește cãtre cãlãtoria spre Cer

37

Frate, așteaptã în fiecare zi ieșirea ta și te gãtește cãtre cãlãtoria aceea. Cã, în ceasul întru care nu te aștepți, înfricoșãtoarea poruncã va veni și vai aceluia ce se va afla nepregãtit. Iar de ești tânãr, de multe ori vrãjmașul îți pune în gând, zicând: „Ești încã tânãr, îndulcește-te de dulcețile vieții și la bãtrânețe te vei pocãi. Cã știi pe mulți îndulcindu-se și de dulcețile acestea de aici și la urmã, pocãindu-se, dobândesc și bunãtãțile cerești. Și tu, de ce voiești sã-ți chinuiești trupul încã din tinerețe? Vezi, nu cumva și în boalã sã cazi”. Dar tu, stând împotrivã, zi vrãjmașului: „O, prigonitorule al sufletelor și luptãtorule, înceteazã sã-mi pui în gând unele ca acestea. Dar, dacã mã va apuca moartea la tinerețe și nu voi ajunge la bãtrânețe, ce voi rãspunde înaintea judecãții lui Hristos? Cã vãd pe mulți tineri murind și bãtrâni îndelung trãind, cã hotarul morții nu-i așezat la cunoștința oamenilor. Deci, dacã voi fi luat, pot eu zice atunci Judecãtorului: „Am fost luat fiind tânãr, ci slobozește-mã, ca sã mã pocãiesc?”. Nicidecum. Ci, într-alt chip vãd cum Domnul slãvește pe cei ce Îi slujesc Lui din tinerețe pânã la bãtrânețe.

Cã a zis cãtre Ieremia Prorocul: „Adusu-Mi-am aminte de mila tinereților tale și de dragostea faptelor tale”. Tu urmeazã calea lui Israel. Iar pe cel ce a urmat din tinerețe pânã la bãtrânețe gândul înșelãciunii, Prorocul l-a mustrat, zicând: „Tânãr și tu fiind, învechitule în zile rele, acum te-au ajuns pãcatele tale, care le-ai fãcut mai înainte”. Pentru aceasta și Duhul Sfânt fericește pe cel ce ridicã din tinerețe jugul lui Hristos, zicând: „Bine este bãrbatului când va ridica jugul din tinerețile lui”.

Deci, depãrteazã-te de la mine, iubitorule de fãrãdelege și viclean sfãtuitor. Domnul Dumnezeu sã strice mãiestriile tale, iar pe mine din vrãjmãșiile tale sã mã scoatã cu a Sa putere și al Sãu dar. Deci, iubitorule, sã ai în minte pururea ziua sfârșitului tãu, când vei zãcea pe rogojina ta, gata sã mori. Vai, vai, ce fel de fricã și de cutremur cuprinde pe suflet întru acel ceas! Și, mai vârtos, dacã își va cerceta cugetul de a fãcut sau nu vreun bine în viața aceasta, adicã, dacã a rãbdat vreun necaz și ocarã pentru Domnul și cele plãcute înaintea Lui a fãcut. Atunci, cu bucurie multã se suie în ceruri, de sfinții îngeri fiind povãțuit.

Cã, precum cel ce se ostenește a lucra toatã ziua și așteaptã ceasul al doisprezecelea ca, dupã ostenealã, sã primeascã plata sa și apoi sã se odihneascã, așa și sufletele drepților așteaptã ziua aceea. Iar sufletele pãcãtoșilor se cuprind de multã fricã și cutremur în acel ceas. Cã, precum un osândit, fiind prins de ostași și dus la judecatã, se teme și se clatinã în toate pãrțile, socotind chinurile pe care le va pãtimi, așa și sufletele osândiților tremurã cumplit în ceasul acela privind la nesfârșita muncã a veșnicului foc și la celelalte chinuri nesfârșite și netrecute.

Chiar de ar zice cãtre cei ce-l silesc sã meargã: „Lãsați-mã puțin sã mã pocãiesc”, nu are cine sã-l audã, ci mai vârtos îi rãspunde lui: „Când aveai vreme, nu te-ai pocãit, iar acum fãgãduiești a te pocãi? Când îți era cu putințã nu te-ai nevoit, iar acum vrei a te nevoi, dupã ce s-au închis toate ușile și a trecut vremea nevoinței? Nu ai auzit pe Domnul zicând: „Privegheați, cã nu știți ziua, nici ceasul?”.

Acestea și altele ca acestea știind, iubitule, nevoiește-te pânã mai ai vreme, și fãclia sufletului tãu o pãzește nestinsã pururea cu lucrarea faptelor bune. Cã, venind Mirele și gata aflându-te, sã intri împreunã cu Dânsul în cãmara cereascã, împreunã cu celelalte suflete ale fecioarelor celor ce cu vrednicie au viețuit pentru El. Cãruia se cuvine slava în veci! Amin.

Fragment extras din Proloagele, vol. I, Ed. Buna-Vestire, Bacãu, 1995, p. 199