În fiecare moment să avem în minte rugăciunea

239

Auzi ce zice Hristos: Rămâneţi întru Mine şi Eu întru voi…, căci fără de Mine nu puteţi face nimic (Ioan 15, 4-5).

Când te duci la prăşit, omule, şi ai luat sapa pe umăr, ia şi pe Hristos în minte: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul (păcătoasa)”. Dacă lucrezi în atelier şi ai pus mâna pe ciocan, pe bomfaier, pe fierăstrău, baţi pe nicovală, sau dacă eşti zidar sau tâmplar, sau orice meşteşug ai; de câte ori dai cu ciocanul, zi şi „Doamne Iisuse!”

Când te-ai dus la secerat, la pădure cu boii să tai lemne, sau lucrezi în fabrică sau oriunde eşti, lucrează cu toată inima, cu toată dragostea, dar nu uita că ai pe Dumnezeu, Care singur poate să-ţi ajute şi poate să te păzească! Câte primejdii nu sunt! Auzi că pe unul l-a omorât un butuc, pe altul l-a lovit maşina, pe altul l-a prins motorul, peste altul a căzut un copac şi a murit…

La urechile noastre vin asemenea veşti zilnic. Dar de ce? Pentru că n-a plecat la lucru cu rugăciunea în minte! Dacă pleca cu rugăciunea în minte, avea pe îngerul care-l păzea. Căci îngerul pururea ne păzeşte. Auzi ce zice proorocul: Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El şi-i va izbăvi pe ei (Psalm 33, 7).

Deci, când plecăm la treabă, să avem pe Hristos în minte; şi când venim de la treabă iar, şi când ne odihnim iar. Şi când ne sculăm din somn, prima simţire, primul cuvânt să fie: „Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!” „Împărate ceresc Mângâietorule, Duhul Adevărului”… şi celelalte.

Sursa: Ne vorbește părintele Cleopa, Vol. 9, p. 61-62