Familiile cu mulți copii

307

O ”Tinerii fie nu se căsătoresc, fie se căsătoresc dar nu fac copii, fie își omoară copiii prin avorturi, și astfel ei singuri își stțrpesc neamul lor. Și vedem creștini familiști, aducând la viață pe toți copiii dăruiți lor de Dumnezeu și crescându-i în frica Lui (în evlavie, sfială duhovnicească). Iar toți acești copii sunt echilibrați, bucuroși și sporesc în toate, având asupra lor binecuvântarea lui Dumnezeu”; o ”Dumnezeu iubeșteb și poartă de grijă mai mult de perechile care au mulți copii. Într-o familie mare se pricinuiesc copiilor mai multe prilejuri ca ei să se dezvolte normal, atâta timp cât părinții le dau o educație bună (creștinească). Căci un copil îl ajută pe celălalt, fiica cea mai mare o ajută pe mama, etc.. Există sentimentul de dăruire și trăiesc într-o atmosferă de jertfire de sine și dragoste. Într-o familie cu mulți copii acestea toate se cultivă în chip firesc. Atunci când în familie sunt doar unul sau doi copii, părinții trebuie să fie foarte atenți cum să-i crescă. de obicei părinții acestor copii caută să nu le lipsească nimic, iar ei, având de toate, devin foarte egoiști. Copii care cresc cu lipsuri materiale se obișnuiesc cu jertfirea de sine, și astfel se gândesc cum să-i ajute pe părinții lor. Iar lucrul acesta rar îl întâlnești la copiii deprinși cu traiul bun. Se poate ca unui cu mulți copii să înfrunte la început mari greutăți, dar Dumnezeu nu-l va lăsa”.

Paisie Aghioritul, Viața de familie, Edit. Evanghelismos

O Arhimandritul Epifanie Teodoropulos, care a fost un mare duhovnic grec, ne învață: ”Nașterea de mulți copii este mărturisire și mucenicie. Marturisire, deoarece creștinul cu mulți copii în fiecare zi mărturisește credința (ortodoxă), căci împlinește porunca lui Dumnezeu referitoare la nașterea de copii. Mucenicie, deoarece continuu suferă batjocurile și ironiile acestei lumi și deoarece se consumă neâncetat în grijile familiale

Crâmpeie de viață, Edit. Evanghelismos, 2003