Esența rugăciunii ”Tatăl nostru”!

118

În această rugăciune Tatăl nostru, de câteva fraze, se cuprinde esența. În acest text este tot ceea ce avem noi nevoie pentru mântuire. Nu zice „Tatăl meu”, ci „Tatăl nostru”, la plural. Nici cel mai mic strop de egoism. „Sfințească-se numele Tău”, adică preamărit să fie numele Tău. „Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ”, adică ne ridică într-o lume cu totul deosebită – în lumea ideală, în lumea divină. Apoi, în a doua parte, ne pune să cerem „pâinea noastră cea de toate zilele”. Extraordinar! „Dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”, adică aproapelui nostru. E o rugăciune atotcuprinzătoare. Ori, e nebunește să nu accepți că Dumnezeu este Tată și să spui că Dumnezeu este un stăpân tiran. Pentru că Iisus ne-a învățat că Dumnezeu e Părintele nostru. Și atunci Îi recunoaștem calitatea de Tată. Dar pentru a-L simți în suflet pe Dumnezeu ca Tată, trebuie să ne străduim să fim modești.

Acum, mai nou, unii au modificat și spun „pâinea noastră cea spre ființă”, în loc de „pâinea noastră cea de toate zilele”. Ei spun că aici ar fi vorba de Sfânta Euharistie. Însă, așa cum zic și Sfântul Ioan Gură de Aur sau Sfântul Grigorie de Nyssa, este vorba de hrana de fiecare zi – existența.

Arhiepiscop Iustinian Chira, Trăiți frumos și-n bucurie, în vol. Crinii Țarinii II, Mănăstirea Putna, Edit. Nicodim Caligraful, 2014, p. 167