Drumul strugurilor

278

Odată Sfântul Macarie (cel din Alexandria) poftise să mănânce nişte struguri proaspeţi şi buni, pe care îi trimisese cineva.

Vrând să-şi biruiască pofta, îi trimise unui călugăr neputincios, care poftise şi el asemenea struguri.

Dar şi acesta, ca să-şi înfrâneze pofta, îi trimise altui călugăr şi mai slab.

Şi aşa, unul de la altul i-a trimes, până ce strugurii au ajuns iar la Macarie, întregi şi neatinşi.

Sfântul, cercetând această întâmplare şi aflând că toţi fraţii, deşi poftind, se înfrânaseră – mare i-a fost mulţumirea – şi, luând strugurii, i-a dat spre mâncare pasărilor cerului.

Din Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde, Editia II, Bucuresti