Dracul niciodată nu zice ”Iartă-mă!”

217

Doi fraţi de-o mamă, călugări, veniţi la mănăstire, au trăit în pustie 30-40 de ani şi nu s-au sfădit niciodată. Se duceau dracii la satana şi ziceau: „Sunt doi călugări şi au dragoste mare şi sinceritate şi iubire între ei şi nu putem să-i facem să se sfădească”. Dar un drac mai mare zice: „Eu îi fac să se bată!” Era unul dintre aceia meşteri, că şi ei sunt şi proşti şi mai deştepţi – soldaţi, căpitani, generali, de tot felul.
Când stăteau fraţii amândoi la rugăciune, linştiţi în chilia lor, apare dracul. La unul s-a arătat porumbel şi la unul s-a arătat cioară, Cel care a văzut cioara, a zis:
– Măi frate, uite o cioară!
– Măi, dar tu nu vezi că-i porumbel?
– Măi, dar tu eşti chior, nu vezi că-i cioară? De când erau ei nu vorbiseră aşa. – Tu eşti chior! Nu vezi că-i porumbel? Şi-i dă o palmă celuilalt. Atunci acela a zis:
– Iartă-mă, frate!
Când a zis „Iartă-mă”, n-a mai văzut nici cioara, nici porumbelul. Era dracul! Atunci au cunoscut că sunt batjocoriţi.
Şi degeaba i-a făcut să se bată, că au cerut iertare unul de la altul. Au cerut iertare şi tot ei au rămas mai mare decât dracul. Dracul niciodată nu zice „iartă-mă”.

„Ne vorbește Părintele Cleopa Ilie”, Volumul  8, p. 133-134