Două pilde despre bunătate

495

Doi oameni.

Un sătean rău şi fără teamă de Dumnezeu, prinzând în fâneaţa sa un bou al vecinului său, îl lovi şi-i rupse un picior.

Vecinul, care era un om bun şi credincios, găsi, în altă zi, în ţarina sa, oile celui care-i lovise boul.

I le aduse în curte şi-i zise:

– „Iată, vecine, am găsit oile tale în ţarina mea, şi ţi le-am adus”.

Săteanul cel rău se ruşină şi-i zise:

– „Tu vecine, eşti mai bun ca mine…”

Biruind dragostea, vecinii se făcură prieteni buni.

Ce te costă?

Un mare înţelept din vechime întrebă într-o zi pe un împărat, care fără vină şi fără pricină era necontenit rău:

– „Ce te costă să fii bun şi milostiv?”

La o asemenea întrebare, împăratul neavând ce răspunde, s-a ruşinat, şi de mânie, a dat poruncă să se taie capul înţeleptului.

Atunci înţeleptul surâzând, i-a zis:

– „Iată o răutate care are temei, şi de aceea o primesc cu plăcere.”

Împăratul îl întrebă:

– „Cum asta?”

– „Foarte bine – răspunse înţeleptul – această răutate dovedeşte că am dreptate când spun că eşti rău fără vină şi fără pricină”.

Împăratul a căzut pe gânduri şi, văzând că înţeleptul are dreptate, l-a iertat de pedeapsă, iar el s-a făcut de atunci bun şi iertător.

Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde, Editia II, Bucuresti