Deznădejdea este strigătul acela acut din depresie

102

Deznădejdea este strigătul acela acut din depresie, în care vrei să-ți curmi viața, vrei să-i zici nu vieții. Nu neapărat să te sinucizi, ci zici nu vieții, nu lui Dumnezeu. Deznădejdea este o supărare pe Dumnezeu. Or crezi că nu există, or crezi că pe tine nu te iubește, or…

Ați plânge durerea nu înseamnă că ai căzut în deznădejde. Trebuie să învățăm diferența și să plângem cu nădejde știind că suntem auziți. Citiți Psaltirea. Domnul tot timpul ne spune: ”Strigă la Mine în ziua necazului tău”. Și atunci vei vedea cum te mângâie în necaz. Întristarea sănătoasă nu este deznădejde. Mântuitorul spune în Ghețimani: ”Întristat e sufletul Meu până la moarte”. Și le spune ucenicilor, în aceeași stare sufletească: ”Bucuria Mea v-o las vouă”. Așadar, bucuria și întristarea sunt în locuri diferite din sufletul nostru. Sufletul nostru este extrem de sensibil și orice nu ne place sau ne doare din ce ne face sau spune cineva, ne tulbură. Cum spun Sfinții Părinți în Pateric, ai aruncat o piatră în apă, a făcut cercuri, așa este durerea sufletului în fața evenimentului dureros.

Maica Siluana Vlad, Deschide Cerul cu lucrul mărunt, Iași, Edit. Doxologia, 2013, p. 154-155