Despre sărutarea mâinii unui preot mai tânăr!

31

A murit bătrânul vostru preot și în locul lui a venit un teolog foarte tânăr. Bătrânului preot îi sărutați cu plăcere mâna, dar vi se pare că e un lucru nelalocul lui să-i săruți mâna unui preot cu mult mai tânăr decât dumneavoastră. Oare n-ați auzit istoria cu cneazul Miloș și tânărul preot? Ea sună astfel: un preot tinerel slujea Liturghia în Kraguievaț, fiind de față cneazul Miloș. Bătrânul cneaz era neobișnuit de evlavios. Slujba nu începea în biserică până nu venea el. În biserică stătea la locul său ca împietrit și se ruga lui Dumnezeu cu inimă înfrântă. După ce tânărul preot a terminat slujba, a întins către cneaz crucea și anafura. Cneazul a sărutat crucea, apoi a apucat și mâna preotului ca s-o sărute. Tânărul și-a tras-o, ca și cum s-ar fi rușinat că bătrânul domn al țării îi sărută mâna. Cneazul Miloș l-a privit și a zis: ”Dă-mi mâna s-o sărut! Nu sărut mâna ta, ci sărut cinul tău, care e mai bătrân și decât tine, și decât mine.”

Prin aceasta socot că totul s-a spus și s-a lămurit. Bătrânul cneaz a grăit în biserică și a spus cuvinte ca de la Însuși Duhul lui Dumnezeu. Cugetați singur: dacă preotul vostru are 25 de ani, în schimb cinul lui are 1900. Și dacă îi sărutați mâna sărutați cinul care de la apostolii lui Hristos a trecut asupra multor mii de slujitori ai altarului lui Dumnezeu. Iar sărutând cinul preotului sărutați și pe toți marii sfinți și vrednici duhovnici care au purtat acest cin de la apostoli până acum. Sărutați pe Sfântul Ignatie, și pe Sfântul Vasilie, și pe Sfinții Sava, și Arsenie, și Ioanichie, și pe mulți-mulți alții, care pe pământ au fost podoabă a pământului, iar acum sunt în cer podoabă a cerului, și care sunt numiți ”îngeri pământești și oameni cerești”. Așadar, sărutarea mâinii preotului nu este sărutare obișnuită, ci este, după cuvântul Apostolului Pavel, sărutare sfânta (v. I Cor. 16, 20).

Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 2, Edit. Sophia, București, 2015, p. 52-53