Despre moartea celor păcătoși (Două întâmplări de morți năpraznice)

112

Sa va spun doua cazuri de morti napraznice, sa vedeti cum mor cei ce nu se tem de Dumnezeu si nu vor sa se pocaiasca.
1. A venit o biata femeie din Ardeal si mi-a spus :
– Parinte, barbatul meu, de cand m-am casatorit cu el, nu mergea la biserica, nu se ruga, nu postea, injura si era betiv si desfranat. Si iata cum l-a pedepsit Dumnezeu. Acum in Saptamana Mare dinaintea Sfintelor Pasti a venit acasa de la lucru si mi-a poruncit sa-i tai o pasare si sa-i fac mancare cu carne. Degeaba am cautat sa-i spun eu ca-i pacat, ca este Saptamana Sfintelor Patimi. De frica sa nu ma bata, am facut ce mi-a poruncit el.
Seara cand a venit de la lucru, m-a intrebat :
– Ai facut varza cu carne ?
– Ti-am facut -, i-am zis eu. Este in bucatarie.
Pe cand manca, l-a pedepsit Dumnezeu, ca s-a inecat si a murit cu mancarea in gat. De aceea am venit, parinte, sa-l puneti la slujbe, poate l-o ierta Dumnezeu, ca tare mai era rau si necredincios !
– Femeie, i-am zis eu, nu-l putem pune la sfintele slujbe, caci era necredincios si a murit din vina lui, ca un sinucigas !
Sa va arat cum a murit alt om rau.

2. Intr-o zi a venit o femeie dintr-un sat de pe Valea Moldovei sa-mi dea un pomelnic pentru sotul ei mort subit. Si am intrebat-o :
– femeie, cum a murit sotul tau, sa stiu daca pot sa-l pun sau nu la sfintele slujbe ? Ca pe cei necredinciosi, pe sectari, pe betivi si pe desfranati, care mor fara pocainta, nu-i putem pomeni la Sfantul Altar.
– Parinte, sotul meu era betiv si desfranat. Nu mergea la biserica, nu se spovedea si nu ma lasa curata nici o saptamana din Postul Mare, ca nu stia ce-i Duminica, ce-i zi de post sau sarbatoare. Acum, la inceputul Postului Mare, l-am intrebat pe parintele nostru ce sa fac. Iar el mi-a spus : ” Ascunde-te la cineva saptamana asta ca sa poti posti cu curatenie macar sapte zile; apoi vina la marturisire si-ti voi da aghiazma mare „.
Deci am facut cum mi-a spus parintele. .M-am dus la nasa noastra, si i-am spus copilului sa-i spuna sotului ca sunt dusa la spital. Asa am putut posti si eu cateva zile cu rugaciune, cu post si cu curatenie. Cand vine el acasa de la lucru il intreaba pe copil :
– Mai, Vasile, unde-i mama-ta ?
– Este dusa la spital !
– Ia vezi, poate a venit. Sa vina la mine.
Dar sa auziti mania lui Dumnezeu. In clipa aceea deodata barbatul cade jos in casa – ca din cauza betiei i s-a rupt o artera la inima -, si incepe a striga deznadajduit : ” Salvarea, salvarea, chemati salvarea sa ma duca la spital, ca mor !”
Si cum s-a uitat la apus si la miazanoapte, a inceput a vedea cuptoarele iadului si pe diavoli. De aceea striga : ” Cuptorul … Cuptorul cu foc ! Uite diavolii cum vin sa ma ia … ! Nu ma lasati … ! Nu ma lasati, ca ma trag in cuptoarele iadului … ! Femeie, nu ma lasa !” Si m-a apucat de mana si asa a murit …

Ne vorbește Părintele Cleopa Ilie, Volumul 2, p. 73-75