Despre familiile cu mulți copii

118

Privesc in trecut si-mi amintesc ca atunci cand aveam 10 -11 ani visam sa ajung mare sa ma casatoresc si  sa am cel mult doi copii, asa cum parintii mei ne aveau pe mine si pe fratele meu. Cand vedeam o familie cu mai mult de 4 copii, gandeam ca sunt o ”ciudatenie”, ca oamenii aceia sunt foarte curajosi sau poate nu se gandesc foarte mult la ce or sa realizeze acesti copii cand vor ajunge mari.

 Timpul a trecut si peste mine, am crescut, m-am maturizat, am cunoscut oameni noi, am inceput sa inteleg care este sensul acestei vieti trecatoare si care este rolul copiilor in viata noastra. Am cunoscut familii cu mai mult de doi copii, si am inteles ce bucurii simti si imparti traind alaturi de acestia.

Despre greutatile pe care le intampina aceste familii numeroase si despre ajutorul lui Dumnezeu ne povesteste si Cuviosul Paisie Aghioritul intr-una din cartile sale:

”Un familist care avea sase copii mi-a cerut odata sa fac rugaciune pentru ei, ca sa nu-i scoata proprietarii din casa. Din pacate, multi proprietari prefera sa-si inchirieze casa lor la doi oameni si cinci caini sau pisici care o murdaresc, si nu vor s-o inchirieze la familiile cu multi copii, ca sa nu le strice, chipurile, casa. Asadar acest familist obosise, sarmanul, fiind alungat dintr-o casa in alta, grabindu-se sa inchirieze inaintea altuia in alta parte, ostenindu-se sa transporte lucrurile si copiii din casa in casa. Lucra din greu ca sa-si economiseasca cele absolut necesare pentru familie si nu setarguia pentru chirie, numai ca sa fie lasat de proprietar mai mult timp in casa, pentru a nu se chinui cu mutarile, dar nici asa nu era ingaduit. Cand am auzit acestea mi s-a facut mila de el si am spus: ”Nu te mahni, Dumnezeu se va ingriji si de copiii tai. El este Creatorul, Cel care le da copiilor ceea ce este mai important, adica sufletul. Voi, ca impreuna -creatori cu El, le dati numai trupul.

Asadar Dumnezeu se ingrijeste de copii mai mult decat voi.”. Nu au trecut doua-trei luni, cand intr-o zi vine la mine si-mi spune: ”Slava lui Dumnezeu! Dumnezeu mi-a randuit si casa si-mi prisosesc si destui bani”. L-am intrebat ce s-a intamplat, iar el mi-a povestit urmatoarele: ”Odata am vrut sa merg in satul natal si asa cum asteptam la autogara sa vina autobuzul, se apropie de mine un vanzator de bilete de loterie si ma indeamna sa cumpar. Eu insa nu am vrut sa iau, deoarece constiinta de crestin nu-mi ingaduia. Dar dupa ce acela s-a indepartat putin, m-am gandit ca poate sa afla intr-o mare saracie si i-am strigat sa astepte. Am scos bani pentru un bilet si i-am dat, fara sa iau biletul.

Dar acela fiind cinstit, nu a primit aceasta. Atunci nestiind ce sa fac, dar dorind totusi sa-l ajuti-am spus: ”Da-mi un bilet. Poate imi va trebui.” Si astfel am luat un loz cu scopul dea-l bucura pe acela si nu pe mine, caci eu ma mahnisem putin, deoarece imi calcasem randuiala. Dar cu lozul acela am castigat o mare suma de bani. Cu o parte din ei mi-am cumparat o casa. o alta parte i-am lasat pentru intretinerea copiilor, iar o alta parte i-am pus intr-un plic pe care l-am lasat in casuta postala  a vanzatorului de lozuri, deoarece in mana nu i-ar fi primit sub nici un chip”. Este uimitor cum lucreaza dragostea lui Dumnezeu pentru cei cu marime de suflet.”

Sursa: ganduridinierusalim.com