De ce vizitând mănăstirile nu dobândim folos duhovnicesc?

212

Să știți că în fiecare mănăstire sunt două feluri de viață: unul obștesc, lumesc – călugării umblă, vorbesc, mănâncă, beau, dorm și așa mai departe; iar altul strict monahal, trăit în rugăciune, post, citirea Cuvântului lui Dumnezeu, meditații dumnezeiești și lupta cu patimile. La vedere este numai primul, iar al doilea nu se vede și este intenționat ascuns, chiar de ai lor, nu numai de cei străini, cum sunteți voi. Nevăzând acest fel de viață, puteți trage concluzia: ce monahism este acesta? Iată de ce sunt ocărâți monahii și monahiile! Pentru că oamenii văd numai latura lumească a vieții; iar pe cea monahală, adevărată, nu o văd, ei aflându-se în mănăstiri doar ca vizitatori. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

Cristea Florentina (trad. greacă), 1000 de întrebări și răspunsuri despre viața duhovnicească, Galați, Edit. Egumenița, p. 269