De ce unii o duc bine, iar alții suferă așa de mult?

307

În primul rând, lumea s-a diferențiat din momentul în care omul a căzut în păcat. Ce a adus păcatul în viața socială? Haosul. În al doilea rând, nu trebuie să ne tulburăm prea mult de treaba aceasta. Discutam aseară cu o persoană, medic, ofițer de grad superior, mare comandant. Era și el, ca toată lumea, foarte frământat de atmosfera din lumea de astăzi. Și i-am spus: „Nu este permis pentru un om înzestrat, cultivat, să se lase frământat, să se lase așa de adânc tulburat, cum te văd pe dumneata!” E lucru știut: tristețea este o boală. Tristețea este o mare ispită de la diavol. Se bucură teribil diavolul atunci când te vede că ești trist. Tristețea este un pas spre deznădejde. Nu-i permisă treaba aceasta. E un beteșug. Tristețea te poate aduce într-o stare încât nu-ți mai poți face rugăciuni, nu te mai poți bucura de viață. Și, atunci, de ce să fii trist?

Da, e adevărat, în lume sunt multe necazuri. Dar ce-a spus Hristos: „În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33). Un om normal, un om sănătos, un om cu credință, chiar dacă are o viață mai modestă din punct de vedere material, e mulțumit și Îi mulțumește lui Dumnezeu pentru toate și se luptă ca să-și rezolve problemele. Bunăstarea nu este întotdeauna rezultatul dreptății și al adevărului. Multe persoane își înmulțesc averile urmând niște căi condamnate de Dumnezeu.

Apoi, mai e un adevăr: viața de aici este o viață de tranzit. Adică, e foarte, foarte, foarte trecătoare. Din moment ce credem că viața noastră nu se reduce la câțiva zeci de ani, ci că ea are un scop etern, atunci nu mai condamnăm și nu mai stăm să-L întrebăm pe Dumnezeu: de ce unii-s bogați și alții săraci, de ce unii-s fericiți și alții nefericiți? Dumnezeu nu rămâne dator nimănui.

Arhiepiscop Iustinian Chira, Trăiți frumos și-n bucurie, în vol. Crinii Țarinii II, Mănăstirea Putna, Edit. Nicodim Caligraful, 2014, p. 127-128