De ce nu vin tinerii la Hristos în zilele noastre?

143

Nu vin pentru că nu-I aud chemarea. Nu vin pentru că nu înțeleg că Hristos vrea să le vorbească prin Biserică. Foarte mulți nu văd nici o legătură între biserica instituționalizată față de care au atâtea rețineri, și Hristos. Nu înțeleg că Biserica e în primul rând Trupul lui Hristos, chiar dacă forma ei văzută e și instituție. Nu vin pentru că li se pare că viața creștină este o formă de sinucidere – de fapt, asta e până la urmă viața creștină, o formă de sinucidere față de viața pătimașă pe care o ducem. Numai că ei, care identifică viața pătimașă cu viața obișnuită, consideră că Hristos îi anesteziază, îi aplatizează și atunci preferă să stea departe. Tinerii sunt chemați la mântuire. Problema e că unii dintre ei atunci când vin la Biserică li se par că slujbele sunt plictisitoare, întrebându-se fiecare dintre ei cum să procedeze pentru a scăpa de acest handicap.

Din păcate, la biserica în care părintele slujește mecanic – pentru că sunt și astfel de biserici, un tânăr care vede o astfel de slujbă rămâne pur și simplu șocat și zice că a nimerit la o casă de nebuni. Sunt creștini ortodocși care de ani de zile duc o viață de rugăciune și de nevoință și, când nimeresc accidental o astfel de slujbă rămân cu un gust amar. Ei înșiși recunosc că nu se pot ruga cum trebuie la o Sfântă Liturghie la care părintele slujește fără să pună suflet, iar strana cântă alandala. E de mirare cum totuși Dumnezeu a ajuns să-i convertească pe unii chiar și prin astfel de slujbe diluate, ca să spună așa, nu la nivel haric, pentru că Duhul Sfânt vine, Sfânta Liturghie e Sfânta Liturghie, Sfântul Trup e Sfântul Trup, Sfântul Sânge e Sfântul Sânge, diluate la nivelul de trăire a credincioșilor și chiar a preotului care slujește.

Dan Ion Vasile, Underground – Despre problemele tinerilor, Editura Egumenita, Galati, 2010, 431-432