Dacă ne-am întors la Dumnezeu și tot cădem în păcat, desfânare, ce să facem?

72

Greu de răspuns. Aici e cuvântul ăla că: nu poți să fii și cu Dumnezeu și cu mamona. Ce te-a adus la Dumnezeu? Dacă te-a adus starea aceea nefericită pe care ți-o aduce desfânarea, atunci trebuie să-i spui: ”Doamne, eu Te vreau pe Tine. Nu mai vreau să fiu nefericit. Pentru o plăcere de doi bani, sau de două luni, sau de doi ani, eu nu vreau să Te pierd pe Tine. Numai Tu poți să mă vindeci, numai Tu poți să îmi dai o plăcere mai mare decât mi-o dădea păcatul”.

Apoi, dacă nu poți să nu cazi, după fiecare cădere, fă cum făcea părintele acela care desfâna și iar se ridica. Ridică-te, pocăiește-te, ai căzut, ridică-te iar, pănă când te-o milui Dumnezeu. Dar, după părerea mea, ca să scapi de plăcerea unei patimi, trebuie să descoperi plăcerea duhovnicească. Și asta să cereți de la Dumnezeu: ”Doamne, dă-mi bucurie, dă-mi plăcerea duhovnicească, ca eu să pot să rezist la oferta de plăcere păcătoasă”. Și veți învăța. Învață să rămâi aproape de Domnul și dacă păcătuești. Să fii păcătosul Lui.

Maica Siluana Vlad, Deschide Cerul cu lucrul mărunt, Iași, Edit. Doxologia, 2013, p. 175