Cumpărarea fericirii…

93

Cineva îmi povesti astfel:

„Într-o zi, eram trist. Cugetam la greutăţile vieţii şi avusesem şi o suferinţă, venită de la oameni.

Şi iată că pe uşa casei mele, se ivi prietenul care totdeauna ştia să biruie tristeţea.

Îmi zise:

– „De ce eşti trist?”

Îi spusei de ce.

El, surâzând, îmi zise:

– „Hai să cumpărăm puţină fericire.”

M-am uitat cu mirare la prietenul meu. El nu glumea, ci râdea cu faţa deschisă:

– „Ia ceva bani cu tine… – îmi spuse – şi plecarăm. Şi prietenul m-a dus de-am căutat nişte săraci, cărora le-am dat de pomană câte un ban. Cu fiecare ban dat, tristeţea pierea din duhul meu, iar când ne-am întors acasă, amândoi eram cu sufletul plin de pace şi de îmbucurare.

– „Vezi” – îmi zise prietenul – „cum se poate cumpăra fericirea?”

Şi de atunci, când încercarea şi tristeţea vin asupra mea, plec şi cumpăr fericirea, dând ajutor celor mai încercaţi şi mai trişti ca mine.

Din Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde, Editia II, Bucuresti