Cum trebuie să stăm la rugăciune?

60

La rugăciune trebuie să stăm fără să istovim trupul, fără să ne mutăm de pe un picior pe altul, și fără să ne sprijinim de perete sau de stâlp. Mâinile trebuie să le ținem cuviincios, să stăm în picioare drepți și nemișcați, capul să nu-l îndreptăm într-o parte sau alta, ci să-l înclinăm puțin, să nu fim împrăștiați cu mintea și să nu fim curioși cu gândurile sau să fim distrași de cei leneși, care discută între ei și șoptesc, ci să reținem cu orice chip de la împrăștiere ochii și sufletul, fiind atenți la cuvintele rugăciunii, astfel încât nici unul dintre ele să nu fie rostit în zadar. Căci, dacă te vei obișnui să procedezi așa cu privire la acest lucru, în scut timp vei izbândi și vei ajunge la măsura bărbatului desăvârșit. După încheierea slavosloviei, să nu începi imediat să discuți cu unii sau cu alții. Păstrează tăcerea și depărtează-te de toți. Tăcerea, însă, păstreaz-o cu următorul gând: ”Ce lucru bun pot spune eu, fiind necurat tot și nesăbuit și chiar nevrednic de a spune sau a auzi ceva sau de a mă socoti în rândul oamenilor?”. (Sfântul Simeon Noul Teolog)

Cristea Florentina (trad. greacă), 1000 de întrebări și răspunsuri despre viața duhovnicească, Galați, Edit. Egumenița, p. 93