Cum să procedăm cu cei care ne sunt dragi, dar care nu primesc cuvântului de mântuire și nici nu vor să se spovedească?

53

-Dragii mei! Mai întâi de toate trebuie să iubiți, fără să manifestați iubirea! Să iubiți cu adevărat! Dacă nu vă ascultă, el răspunde. Nu atât cu cuvântul putem să-i convingem, pe căt cu fapta. Că mai mult se folosesc dacă văd, decât dacă aud. Și atunci o să întrebe ei. Și atunci spusele tale o să-I placă și lui Dumnezeu și o să-i ia în primire prin încercări. Iar tu făcându-ți datoria și iubindu-i, ai împlinit porunca lui Hristos. Vei primi plată, chiar dacă ei nu s-au salvat.

Cea mai bună și mai la îndemână cale de sporire duhovnicească este calea de mijloc, de supraveghere continuă. Un oarcare părinte spunea că Dumnezeu este permanent cu noi. Aș vrea să simțiți lucrul acesta.

Ferească Dumnezeu de o descurajare sau de o aglomerare sufletească! Știi că Dumnezeu este lângă tine, care este spusă tot de El: Eu sunt Calea, Adavărul și Viața!, și tu stai între drumuri!

Unul a bătut la poarta Mântuitorului, ca să intre; iar Mântuitorul a întrebat: ”Cine e acolo?” ”Eu sunt”. Zice acela. ”Nu te primesc, nu ești pregătit”, răspunde Hristos. Acesta, care era cinstit, dar nu era format duhovnicește, s-a prins de dor mare de Mântuitorul; s-a înfirbântat și a început sa ardă de dorul Lui. Și s-a dus iar și a bătut. ”Cine este acolo?” ”Tu ești sus!”, a zis acela. ”A, dacă tu zici ca Eu sunt, intră!” Deci, cu orice chip trebuie să avem urmele lui Hristos în noi, în viața noastră! Cu orice chip!

O avem în ajutor și pe Maica Domnului, care nu este o femeie oarecare, cum zic nenorociții acestia de eretici. Căci nimic nu te supără mai mult ca atunci când o vorbesc de rău pe Maica Domnului, sau nu-i recunosc marile ei daruri de la Dumnezeu!

Cuvântul ”femeie” însemană ”împărăteasă care dăruiește, care miluiește”. Când Mântuitorul a zis Femeie, iată fiul tău, a zis ca unei împărătese. Destinul întregii lumi, cu Dumnezeu în lume, atârnă de cuvintele libere ale Fecioarei Maria: Fie mie după cuvântul Tău! A acceptat liberă, cu toată voia și dragostea, zămislirea Fiului lui Dumnezeu. Nu de spaimă că venise un înger să o vestească. Fără acest consimțământ destinul întregii omeniri era cu totul altfel!

Ne vorbește Părintele Arsenie, Vol. 2, Edit. Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 49-50