Cum să ne hotărâm dacă să ne căsătorim sau nu?

60

Părintele Tadei / Domnul însuși ne deschide calea. El ne descoperă sfân­ta Sa vo­ie. Sfânta lui voie se face cunoscută prin pă­rinți. Dacă vom asculta de părinți, totul va merge bine și va fi binecuvântat. Dacă le stăm împotrivă, nimic nu merge. Mer­ge, merge, dar mai mult merge de-a-ndărătelea decât îna­inte. De pildă, ai îndrăgit o fată și vrei să te căsătorești cu ea cu orice preț, dar tatăl și mama ta îți spun: „Dar, fiule, ea nu este potrivită pentru tine.” Însă, în zadar. ți-a legat vrăj­mașul mintea, te-a înrobit – și vrea, vrea. „Dar, fiule, ea nu e pentru tine,” spun părinții. „Îți vom găsi alta.” Dar fi­ul nu vrea să asculte, o vrea cu orice preț pe aceea. Se că­să­to­­resc. Se gândesc – e ideal. Se iubesc. Dar după un timp nu se mai iubesc (se dezgustă), dragostea trece și nu mai rămâne nimic. Cel mai bine este atunci când părinții se înțeleg din vreme, când diferența de ani nu este mare… Cel mai bine este atunci când dragostea se dezvoltă în cadrul căsniciei. Atunci nu se intră în căsnicie cu plănuire. Tinerii căsătoriți au binecuvântarea părinților și, apoi, totul merge cum e mai bine… Căsnicia nu este o viață frumoasă, dulce… Ba e cât se poate de amară! Abia după aceea vezi că nu ești liber, ci că ești legat – și încă cât de legat. Ești înhămat la căruță și trebuie să tragi, căci te bat. Copiii cer. Trebuie să tragi – vrei, nu vrei. Iar când erai liber, gândeai altfel… Dar acum trebuie să te îngrijești nu numai de tine, ci de mai mulți.

Sterețul Tadei de la Vitovnița, Cum îți sunt gânduriele, așa îți este și viața, București, edit. Predania, 2010, p. 115