Cum să am încredere într-un preot care nici el nu ţine ceea ce-mi spune mie să fac?

125

Ce fac agenţii de circulaţie care sunt postaţi pe drum? Le ara­tă şoferilor calea sigură, ca să ajun­gă nevătămaţi şi cu bine la destinaţie. Acelaşi lucru îl fac şi preoţii: „indi­că” sufletelor care li se încredinţează calea cea mai sigură şi mai lipsită de primejdie pentru Cetatea cea de Sus, pentru Împărăţia lui Dumnezeu. „As­cultaţi pe mai-marii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seamă, ca să facă aceasta cu bucurie şi nu suspinând, căci aceasta nu v-ar fi de folos” (Evrei 13, 17). Şi tâlcuieşte că ascultarea faţă de duhovnici ne foloseşte nouă înşine, şi nu părinţilor duhovnici (aşa cum în­drumările pe care le dau agenţii de circulaţie folosesc şoferilor, iar nu lor înşişi!).

Dar vei spune: „nu ştiu de unul singur cum şi pe unde să călătoresc spre Cetatea de Sus. Am nevoie de duhovnic?”

Închipuirea, pofta cea păcătoasă, fuga după plăceri etc. îţi arată căile strâmbe ca drumuri drepte: „Multe căi i se par bune omului, dar la capătul lor încep căile morţii” (Pilde 16, 25). Blaise Pascal ne spune: „Alergăm nepăsă­tori spre prăpastie, după ce aşezăm în fața noastră un obstacol, care să ne împiedice să vedem prăpastia”. Deci, pentru a evita locurile rele şi prăpăsti­ile, ai nevoie de un duhovnic, care să ştie bine drumurile (şi pe ca­re trebuie să-l asculţi!). Îmi vei spune din nou: „Cum pot să am încredere într-un preot care nici el nu ţine ceea ce-mi spune mie să fac?”

Când un agent de circulaţie desfrâ­nat îţi spune: „Acesta este drumul!”, îl vei asculta fără să iei seama la sta­rea lui morală. La fel să faci şi când es­te vorba despre îndrumătorul tău duhovnicesc! Vei asculta de el, fără să iei seama la faptele lui! Hristos a îndemnat poporul să asculte de fariseii pervertiți, pentru că ședeau în scaunul lui Moise (Matei 22, 2-3). Cu atât mai mult este valabil acest lucru pentru preoți, care sunt urmașii lui Hristos. „Oricât de destrăbălați ar fi, de oricâte «vai»-uri ar fi vrednici, de vreme ce lucrurile pe care le învață sunt conforme cu Sfânta Scriptură, ești dator să le dai ascultare, chiar dacă ei înșiși nu le țin, tocmai pentru că stau în Scaunul lui Hristos!” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 72, 1, la Evanghelia Sfântului Matei)

(Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Duhovnicul și spovedania, traducere din limba greacă de Preot Victor Manolache, Editura de Suflet, București, 2012, pp. 96-98)

Sursa: doxologia.ro