Cum putem birui patima desfrânării care ucide nenumărate suflete?

99

Citim la înțeleptul Solomon: Omul înțelept se ferește de primejdie, iar nebunul cade într-însa. Iar Sfântul Ioan Scărarul zice: ”Prințul iadului este Lucifer, iar prințul patimilor este lăcomia pântecelui”. Rugăciunea și postul sunt cele două arme prin care scăpăm de desfrânare. Voința omului, rugăciunea stăruitoare și mila lui Dumnezeu alungă de la noi patima desfrânării și ne întăresc în lupta cea duhovnicească.

Scurt cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, găsit într-un manuscris vechi: ”Fericită este cetatea care de împărați dreptcredincioși se împărățește, și mănăstirea care de cei înfrânați și iscusiți se rânduiește, și corabia care de cei iscusiți se cârmuiește. Vai cetății care de împărați păgâni se împărățește, și mănăstirii care de cei lacomi și mândri se rânduiește, și corabiei care de cei neiscusiți se cârmuiește. Că cetatea și țările se pradă, și mănăstirea se pustiește, și corabia se sfărâmă. Vai iubitorilor de argint, și bețivilor, și desfrânaților, și celor ce osândesc pe alții. Vai pierzătorilor și ucigașilor, și celor ce învrăjbesc. Vai tuturor celor ce de poruncile Domnului nu se îngrijesc și nu bagă seamă de a lor mântuire. Că pentru unii ca aceștia s-a zis ca: mai bine ar fi fost lor dacă nu s-ar fi născut!” (Pateric, ms., op. cit., p. 68-70).

Protos. Ioil Gheorghiu

Arhim. Ioanichie Bălan, Chipuri de călugări îmbunătățiți, vol. 2, Edit. Mănăstirea Sihăstria, p. 30