Cum e tatăl, şi feciorul

154

Stăteau odată, la sfat câţiva săteni, şi între ei se afla şi preotul. Unul din gospodari, care ades se fălea că nu crede în Dumnezeu, se jeluia celor ce erau de faţă că spunând într-o zi copilului său ceva, acesta l-a înfruntat, spunându-i:

– „Tată, eu nu te cred”.

Atunci părintele zise gospodarului:

– „De ce te porneşti împotriva copilului? El este cu mult mai puţin vinovat decât dumneata.”

– „Ce-am făcut eu, de-s aşa de vinovat?” l-a întrebat gospodarul.

Preotul îi răspunse:

– „Dumneata te jelui că feciorul nu te crede, dar atunci ce-ar trebui să-ţi zică şi să-ţi facă Tatăl nostru din ceruri, în care dumneata nu crezi? Copilul când te aude mereu hulind pe Dumnezeu, cum ar mai putea crede în dumneata?”

Aşa i-a vorbit părintele, şi omul a căzut pe gânduri.

Din Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde, Editia II, Bucuresti