Cu credinţa e cum e cu cultura: te ţii de ea – o ai, nu te ţii – o pierzi

78

Mijloacele de informare aduc mai multe informări, mai multe gânduri în fiinţa omului, însă trebuie să fii selectiv, să ştii ce să primeşti şi ce să nu primeşti. Nu ştiu dacă cei care nu au nici un fel de legătură cu mijloacele de informare sunt mai îmbunătăţiţi pentru faptul acesta: că nu cunosc anumite lucruri.

Omul trebuie să fie stăpân pe ceea ce i se oferă, să ştie ce să ia şi ce să lase şi, în orice caz, să nu caute să cunoască numai de dragul de a cunoaşte, ci să cunoască pentru folosul sufletesc pe care i-l aduce cunoaşterea. Din criza morală ieşim prin efort personal; mai întâi de toate trebuie să avem o intuiţie a valorilor spirituale, să ni se atragă atenţia asupra lor şi noi înşine să le intuim ca valoroase şi apoi să le urmărim. Cei mai mulţi oameni renunţă la bine nu pentru că nu ştiu ce este binele, ci pentru că este mai comod să renunţe la bine, să renunţe la efortul de îmbunătăţire.

 

Creştinismul, în orice caz, e cu Cruce: „Cel care vrea să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie” (Matei 16, 24) – a zis Domnul Iisus Hristos. Ce înseamnă asta: „să-ţi iei crucea”? Înseamnă să-ţi iei partea de osteneală, partea de efort care ţine de propria ta depăşire. Nu trebuie să aşteptăm ca lucrurile să ne vină de-a gata. Cu credinţa e cum e cu cultura: te ţii de ea – o ai, nu te ţii – o pierzi.

Arhimandrit Teofil Părăian, Cum putem deveni mai buni – Mijloace de îmbunătăţire sufletească, Editura Agaton, p. 56-57