Copiii – Pui de om în pui de Cer – Părintele Arsenie Boca

186

Toata vremea sarcinii si a alaptarii barbatul trebuie sa se infraneze, ca sa nu tulbure viata viitoare a celui ce vine in lume cu un anumit rost de la Dumnezeu. Desfranarea barbatului si pervertirea femeii zadarniceste rosturile urmarite de Dumnezeu cu oamenii, de aceea El a dat oamenilor porunca, frana a saptea :”Sa nu desfranezi.” Daca barbatul sau femeia nu se stapanesc in aceste perioade, toata pacatele parintilor trec asupra copilului. De aceea s-a spus  in Sfanta Scriptura – Deuteronom 5: „9. Eu, Domnul Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu ravnitor care pedepseste vina parintilor in copii pana la al treilea si al patrulea neam – pentru cei ce Ma urasc.  10. Si Ma milostivesc pana la al miilea neam, catre cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele.”

Pacatul este o calcare a legilor vietii si a poruncilor lui Dumnezeu. Copilul pana se desprinde de mama, ii trebuie doi ani, deci, dupa randuiala firii, randuiala lui Dumnezeu, trebuie sa fie lasata in pace, sa nu se culce cu barbatul. Deci, ce va face barbatul? Sau isi va perverti sotia, facand-o sa umble si ea dupa placerea patimasa, sau o va face criminala, punand-o sa-si ucida in pantece fiinta fara aparare, sau o va pazi de rostul zamislirii ferindu-se. Un atare barbat nu-si va mantui sotia prin nasterea de fii, ci o va osandi cu ucigasii si curvarii, printre care si el de asemenea va fi.

Prea putini sunt barbatii care-si stapanesc instinctul irational, prin puterile rationale ale sufletului, reglementandu-l potrivit cu rostul sau originar(nasterea de fii, nu placerea). Deci placerea, cautata numai pentru ea insasi, cheama repetarea din ce in ce mai deasa a actului, pana ce ajunge la distrugerea sistemului nervos. Onania cu femeie, fereala, pazirea sunt mari pacate care ating mai ales pe femeie prin tulburari grave ale sanatatii, fenomene dureroase ale pantecelui, tulburari indeosebi nervoase si mintale, cu desavarsire necunoascute nici chiar medicilor. Dupa o lunga perioada de sterilitate voita apare sterilitatea definitiva. Atunci in zadar mai doresti copii, mugurii vietii, caci firea te pedepseste cu aceasta cruda intoarcere a lucrurilor: iti califica fapta si iti condamna neamul la moarte.

Insusirile copilului atarna de gradul de pervertire la care a ajuns inctinctul maternitatii la femeie. Daca in cele 9 luni de sarcina barbatul se atinge de femeie, evolutia embrionului in atari conditii de viata intrauterina aduce pe lume un copil aplecat spre onanie precoce si tarzie si va fi un copil rautacios, artagos, ereditar nervos si predispus spre boli nervoase. Toata aceasta povara isi are radacina numai in aceasta trezire afara de cale a senzualitatii mamei. Creierul copilului dezvoltandu-se intr-un pantece unde domina senzualitatea, desfranarea, betia si toate pacatele, va avea aceste insusiri pentru toata viata. Daca mama isi perverteste rosul maternitatii sale, aduce pe lume copii predispusi unor pervertiri sporite care le va distruge sistemul nervos si vor mari decaderea si necazurile. Cele 9 luni de sarcina trebuie pazite si pentru ca nu mai are rost impreunarea, copilul fiind deja in pantece. Deci e o incalcare a firii sa se mai impreuneze cei doi. In perioada alaptarii daca mama nu va fi lasata in pace, hormonii declansati prin desfranare ii va bea copilul si-l vor predispune la cele de mai sus.

Faptul ca un barbat nu se poate stapani, il degradeaza, il coboara de la cinstea de om si de la rangul de barbat si-l cufunda in regnul din subordine, al oricarui mascul din regnul animal. L-a inzestrat Dumnezeu pe om cu atatea daruri minunate ca el sa renunte la ele si sa se coboare satisfacut la singur rolul de mascul si femela? Asta-i toata aspiratia lui? De Dumnezeu nu scapi pe simplul motiv ca nu-L asculti, sau Ii negi existenta si-I nesocotesti Biserica, pentru ca El are o randuiala si-ti cere s-o urmezi.

Abia un barbat care are cap pe Hristos va fi in stare sa-si infranga pornirile pervertirii si sa pazeasca netulburat, in vremea cuvenita mugurul vietii de la rodire pana la desprinderea deplina de sanul mamei.

Nu i se gaseste acestui instinct alt rost de la Dumnezeu, decat singur rostul rodirii de copii. Orice denaturare a acestui rost e desfranare si cadere de la trairea crestina la viata pagana.

Cele doua parti trebuie sa se simta ca sunt chemate la cinstea de colaboratori ai lui Dumnezeu, care urmareste printr-insii o intentie divina, imbracata in pui de om. O casatorie cu o asa socoteala o binecuvinteaza Dumnezeu cand ridica nunta de la instinct la rostul ei spiritual, la cinstea de Taina. E singura garantie a unei casatorii durabile si placute lui Dumnezeu.

Cand vrea Dumnezeu sa intrupeze un gand in lumea vazuta, ca pe un nou fiu al Sau si sa-l suie pe treptele desavarsirii fapturile Sale, neaparat ii trebuie si o casatorie corespunzatoare pe pamant. Iisus Hristos Intovaraseste, carmuieste chiar, creatia fiecarui om ce vine in lume, in temeiul pretutindenitatii si atotputerniciei Sale de Dumnezeu. El este cauza primara care configureaza viata in toate particularitatile sale, incat fiecare ins e unic intre oameni. El decide in infinitul mic, ce calitati sau defecte sa fie expulzate prin cele doua globule polare, care cuprind jumatate din numarul cromozomilor si nicidecum hazardul. Toate acestea le face contabilitatea absoluta a lui Dumnezeu care creeaza in dependeta cu omul si potrivit cu faptele sale  ,ajungandu-l cu rautatile lui din urma si intorcandu-i-le in brate, sau iertandu-l de ele, daca s-a silit prin lupta cu sine insusi, sa-si dobandeasca iertarea.

Tot ce face mama in cele 9 luni de sarcina, va face si copilul. Daca mama fura ceva, copilul va fura toata viata, daca mama bea, copilul va fi un betiv, daca mama merge la Biserica, se spovedeste si se impartaseste, se roaga, copilul se va sfinti. Suparari, amaracuni, dureri, predispun copilul la tristete, melancolie, nesanatate. Acum e vremea cand sa faci ce vrei din copilul tau, acum esti cu deosebire datoare sa-l pazesti de toate relele, cu care n-ai vrea sa te supere, fiindca numai acum poti si te asculta cu desavarsire. Deci nu te lasa corupta de sotul mai slab de fire si nepricepand minunea ce o savarseste credinta ta, ca sa nu plangi pe urma ticalosiilor copilului tau pe care nu l-ai pazit curat, in vremea in care trebuia pazit. Indreptati purtarile voastre, parinti, catre Dumnezeu, care savarseste prin femeie minunea imbinarii unui pui de om cu un pui de cer, rasplata de fericire pentru ostenelile tale. In atari stradanii,  parintii se vor mantui. Iata de ce vin: Iisus la nunta si nuntasii la judecata.

Extras din Părintele Arsenie Boca – Cărarea Împărăției