Citirea Sfintelor scripturi să ne fie ca și rugăciunea, pravilă de zi cu zi

30

În evanghelii e cuprinsă învățătura desăvârșită a vieții duhovnicești; ele sunt, dar,  ”temei a toate”.

Citirea Sfintelor Scripturi să-ți fie, ca rugăciunea, pravilă de zi cu zi, rânduială de necălcat.

Citește la rând, verset după verset, nu pe sărite, ca să vezi unde și când s-a rostit acel cuvânt.

Nu-s numai pentru minte. ”Scripturile nu ni s-au dat ca să gândim la ele, ci ca să le trăim”. Nu-s cugetări în ele, ci adevăr și viață, fapte ce s-au petrecut cu adevărat. Citește nu după literă, ci după duh, cu simțirea inimii, uitând de minte, sau cu mintea pogorâtă în inimă.

În vremea citirii lor, ne ispitește dracul ca la rugăciune. El, care ”mai și teologhisește cate-o-dată”, vine și seamănă îndoieli, ne arată deosebiri și nepotriviri, numai ca să ne smintim. Ca și la rugăciune, vezi-ți de treaba ta, fără să iei aminte la ce-ți șoptește.

Citirea fără duh de iscodire a Sfintelor Scripturi, cu o inimă curată, ce-ascultă de porunci, o să ne deprindă încet-încet, ca rugăciunea, cu ”deosebirea gândurilor”, ca să știm ca să primim și ce să dăm de-o parte.

Jean-Claude Larchet, Ține candela inimii aprinsă. Învățătura Părintelui Serghie, ediția a doua, trad. de Marinela Bojin, București, Edit. Sophia, p. 66-67