Cine este gata să dea ochii cu Hristos în orice clipă?

51

Viața este minunea de care ne bucurăm cu toții, copiii, adulții, bătrânii, animalele, plantele etc. Moartea pare a fi dușmanul vieții, iar oamenii trăiesc provocarea morții cu multă durere, uneori chiar cu răzvrătire, când este vorba despre cineva apropiat. Pe toți ne îndurerează moartea, indiferent când vine ea. Moartea nu este sfârșitul absolut, este o trecere, dar cu toate acestea rămâne un eveniment dureros, greu de suportat, aducător de griji și lacrimi uscate. Omul, cu zâmbetul și bucuria lui, cu aspirațiile și frumusețile lui, nu vrea ca trupul în care a „investit” atât sa fie „înghițit de stricăciune”. Nu poate înțelege în mod deplin omul că viața, este o floare, abur, roua de dimineață. De câte ori fiecare dintre noi am mutat gândul la moarte, de frică, de durere, de poftă de viață! Nu ne place să ne gândim la marea despărțire, la clipa în care sufletul părăsește vasul de lut care se sparge.

Mulți sunt cei care parcă nu se pot împăca, nu pot primi cu ușurință în inima și mintea lor realitatea morții ca pe ceva firesc. Și caută răspunsuri și soluții, elixiruri, căi și metode de a o evita, amâna, depăși sau birui. Adună bietul om în viața sa o mulțime de lucruri, unele cu sudoare, altele cu lacrimi, multe cu suspine, dar de puține ajunge să se bucure cu adevărat. Când parcă are de toate și ar vrea să se bucure, trebuie să închidă ochii pentru veșnicie și lasă altora rodul ostenelilor sale, care vor ști sau nu să le chivernisească. Cine ar vrea să moară astăzi, acum? Cine este gata să dea ochii cu Hristos în orice clipă? Cine răspunde vesel când bate moartea la ușă? Și cu toate acestea, sunt unii fericiți care abia așteaptă să închidă ochii trupești pentru a se reîntâlni mai repede cu Hristos în iubire și bucurie de negrăit.

Ieromonah Hrisostom Filipescu, Puține cuvinte, multă iubire…, Iași, Edit. Pim, 2013, p. 123-124