„Chiar de nu eşti vinovat, cere iertare”

208

Un sătean era certat cu altul.

Diavolul îi puse în minte gândul să ucidă pe cel cu care se duşmănea.

Celălalt, care era un om credincios, când se duse la spovedit, spuse părintelui despre această vrăjmăşie.

Preotul îl sfătui, că nu va putea să se împărtăşească decât numai dacă se împacă cu duşmanul său.

Omul merse atunci la cel cu care era certat, şi-i zise:

– „Iată, prietene, am venit să-ţi cer iertare şi să mă împac cu tine; că vin sfintele Paşti şi aş vrea să mă împărtăşesc”.

Celălalt îi răspunse:

– „Bine ai făcut c-ai venit, că uite am să-ţi spun că de trei ori te-am pândit la loc dosnic să te omor. Mulţumesc lui Dumnezeu c-ai venit şi m-ai ferit astfel de mare păcat.” Cu sufletul plin de dragoste, cei doi săteni îşi dădură mâna, şi de atunci rămaseră prieteni buni.