Ce trebuie să facem să oprim sectele în satele și orașele noastre?

86

Ce trebuie să facă Biserica Ortodoxă, slujitorii şi credincioşii noştri, şi cum să acţioneze mai bine pentru a opri prozelitismul sectar în satele şi oraşele noastre?

Pentru a opri stricarea dreptei credinţe apostolice de către sectari, atât păstorii, ierarhii, preoţii şi călugării, cât şi credincioşii noştri ortodocşi trebuie să împlinească următoarele trei condiţii:

a. întâi să citească mai des, cu evlavie şi cu multă atenţie, Sfânta Scriptură, pentru a cunoaşte cât mai bine credinţa noastră apostolică;

b. păstorii şi credincioşii să cunoască doctrina Bisericii Ortodoxe, pentru a învăţa la rândul lor pe credincioşii din parohii;

c. atât păstorii Bisericii, cât şi toţi credincioşii ortodocşi să se silească a trăi şi a împlini poruncile Evangheliei lui Hristos, pentru a fi pildă tuturor prin faptele lor.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos cere de la noi mai întâi să facem şi să lucrăm poruncile Lui şi apoi să vorbim la alţii despre ele, că zice: Cel ce va face şi va învăţa, acela mare se va chema întru împărăţia cerurilor. La fel învaţă şi Sfântul Pavel pe ucenicul său, Tit: Acestea grăieşte şi mustră şi îndeamnă cu toată tăria. La fel şi Sfântul Isaac Sirul spune: Taci tu, să vorbească faptele tale.

De asemeni, pentru oprirea prozelitismului sectar este de mare importanţă să se tipărească pentru credincioşi cât mai multe cărţi de rugăciuni, catehisme, cărţi de învăţătură creştinească şi mai ales Vieţile Sfinţilor, care sunt foarte căutate. De aceeaşi importanţă pentru apărarea credinţei este predica în biserică şi la orice ocazii, precum şi datoria preoţilor de a face regulat catehizarea credincioşilor.

Dacă slujitorii Bisericii vor împlini cu sfinţenie aceste datorii evenghelice şi pastorale, vor reuşi cu siguranţă să oprească prozelitismul şi fanatismul sectar. Iar de vor neglija aceste datorii evanghelice, nu se va putea face aproape nimic în faţa prozelitismului sectar din ţara noastră şi vom fi aspru judecaţi de Hristos.

„Ne vorbește Părintele Cleopa Ilie”, Volumul  6, p. 135-136