Ce să facă părinţii care n-au posibilitatea să trimită copiii la o astfel de grădiniţă?

92

Măcar o jumătate de oră pe zi să petreacă împreună cu copiii lor. Ei sunt fascinaţi de ceea ce li se spune. Sunt fascinaţi de orice poveste. Ştiţi cum este moara: ce-i dai să macine, aceea macină. În mintea lor pot fi nişte exemple de comportament, nişte vieţi de sfinţi, sau pot fi nişte poveşti din acestea care sunt neadevărate. Poate să fie chiar Dumnezeu în mintea lor, ei pot să aibă gândul la Dumnezeu. Comportamentul lor este influenţat de ceea ce văd, de ceea ce aud, de ceea ce li se spune. Ei încearcă să fie ca eroii din poveştile pe care le ascultă, dar pot încerca să fie ca un sfânt dintr-o istorisire: la fel de bun, la fel de blând, de credincios, de iubitor de oameni şi de Dumnezeu. Acestea sunt modelele lor.
Şi dacă nu au timp să le povestească multe, părinţii să le aducă nişte cărţi cu imagini. Dacă li se citeşte o dată, de două ori o poveste, ei o reţin, şi după aceea au cărţile şi se uită prin ele, îşi aduc aminte ce li s-a spus.
Dar neapărat părinţii să se roage cu ei. Dacă părinţii sunt creştini cu adevărat, şi Îl simt şi trăiesc cu Dumnezeu, atunci şi copiii lor vor simţi aceste lucruri şi vor trăi şi ei la fel. Pentru că cel mai bine prind nu cuvintele, ci faptele, trăirile, ceea ce simte părintele. Copilul simte şi este atras de aceste lucruri.

Delia Crişan, grădiniţa „Sfânta Ecaterina”, Mediaş

Din revista „Cuvinte catre tineri” Editura Mitropolit Iacov Putneanul, Manastirea Putna, 2009