Ce să-I aducem în dar lui Dumnezeu?

241

Lui Dumnezeu sa-I aducem în dar: unul bogăția, altul sărăcia; unul râvna față de aproapele, altul însușirea cu dragă inimă a acestei râvne; unul fapte de laudă, altul păzirea lor profundă; unul cuvânt la vreme potrivită, altul tăcere înțeleaptă; unul învățătură nestrămutată și viață potrivită acestei învățături, altul auz bine-ascultător; unul feciorie curată, altul căsătorie cinstită; unul înfrânarea, altul întrebuințarea hranei fără poftă; unul râvnă neîncetată la rugăciuni și cântări duhovnicești, altul ocrotire plină de grijă a celor ce au nevoie de ajutor. Toți, însă, să aducă lacrimi care curățesc de păcate, urcuș și străduința de a merge înainte. Minunate sunt rodirea, simplitatea și râsul cel înțelept, și înfrânarea de la păcat, și ochii reținuți de la necuviință, și mintea căreia nu i se îngăduie să ajungă la împrăștiere. Și El va primi și cei doi bani ai văduvei, și smerenia vameșului, și mărturisirea lui Manase.

Dar mai frumos decât orice și mai plin de iubire de oameni este faptul că DUMNEZEU măsoară darul nu după vrednicia celor ce sunt dăruite, ci după puterile și starea sufletească a celui ce aduce roadele; fiecare să-I aducă în dar lui Dumnezeu ceea ce are și constituie avuția lui: cel ce păcătuiește să-I aducă îndreptare, cel ce săvârșește nevoința cea bună să-I aducă neobosire; tânărul – înfrânare; bătrânul – înțelepciune; bogatul – dărnicie; săracul – mulțumire; conducătorul – modestie; judecătorul – blândețe.

Cristea Florentina (trad. greacă), 1000 de întrebări și răspunsuri despre viața duhovnicească, Galați, Edit. Egumenița, p. 204-205