Ce facem dacă dorințele noastre nu se potrivesc cu profesia pe care vrem să o urmăm?

85

Dorințele sunt lucruri trecătoare. O dorință pentru care mi-aș da viața într-un moment, nu-mi mai spune nimic peste un timp, iar o meserie poate fi atât de ușor schimbată! Vă spun că am văzut șoferi de taxi înțelepți și cu demnitate și profesori universitari mici. Ei, nu, nu am văzut,  zic și eu așa, din auzite… Așadar, asta să faci, copilul meu, să vezi care parte din tine este mai adevărată.

Dorințele noastre, de obicei, sunt induse. Dacă eu sunt în chilia mea singură, îmi doresc să citesc o carte sau să dorm sau să mă rog. Dacă mă duc la bucătărie unde tocmai s-a făcut ceva foarte bun de mâncare, de odată doresc foarte mult să mănânc, deși înainte nu-mi era nici foame nici poftă. Dorința mea s-a schimbat. Doresc astăzi să țin post până la ora nu știu care, sau să nu mănânc deloc, și vine cineva cu ceva atât de bun, încât nu mai doresc să țin post, doresc să mănânc. Este o dorință pe care pot să mi-o împlinesc. Dar am și dorințe pe care nu vreau să mi le împlinesc: nu voi mânca deși îmi doresc pentru că este Postul Mare, e vineri, mă împărtășesc mâine etc. Atunci renunț la dorința de a mânca și-mi păstrez dorința de a-L mânca pe Domnul.

Dorințele noastre sunt expresia dorului nostru, cunoscut sau necunoscut. Dacă dorul nostru este de a ne bucura de Dumnezeu, dorințele noastre vor fi ca ale oricărui om, dar nu vor avea puterea asupra noastră ca asupra acelora care nu sunt conștienți de dorul de a fi cu Dumnezeu.

Maica Siluana Vlad, Deschide Cerul cu lucrul mărunt, Iași, Edit. Doxologia, 2013, p. 105-106