Ce este înșelăciunea?

177

Fiecare om este supus într-o măsură mai mare sau mai mică înșelăciunii, datorită naturii sale neputincioase, păcătoase. Ai crezut ca ai vorbit bine, că ai făcut bine – iată înșelăciunea. Ți-ai făcut visuri despre darurile, despre talentele tale – iată înșelăciunea. Ai primit laudă, te-ai desfătat cu ea – și aceasta este înșelăciune. Sfinții Părinți deosebesc în această privință două feluri de înșelăciune duhovnicească în toată amploarea ei. Primul fel are loc atunci când omul începe să-și închipuie că-L vede pe Dumnezeu, pe Maica Domnului, pe Îngeri, pe duhuri și se socotește vrednic de asemenea vedenii.

Al doilea fel de înșelăciune are loc atunci când omul crede despre sine că are viață duhovnicească înaltă, că este un extraordinar postitor, înainte-văzător, făcător de minuni, că este capabil să săvărșească nevoințe mari, că este chemat să-i învețe și să-i conducă pe oameni. Acest fel de înșelăciune se numește părere, deoarece în acest caz, omul crede despre sine anumite lucruri. Fiecare fel de înșelăciune duhovnicească este, totuși, o stare foarte dăunătoare pentru duhul nostru. Ea se întemeiază pe mândria duhovnicească a omului, adică tocmai pe acel păcat din pricina căruia a căzut și primul înger. Iată de ce se străduiește satana atât de mult să-i atragă în mândrie duhovnicească pe toți robii lui Dumnezeu. Da, cei ce doresc să ducă o viață duhovnicească trebuie să se ferească cel mai mult de înșelăciune. Trebuie, în același timp, să ții minte că înșelăciunea începe deseori fără să-ți dai seama. Să nu dea Dumnezeu să crezi despre tine ceva măreț, de exemplu ca te deosebești de ceilalți, că ceilalți se minunează de nevoințele tale, că tu îi influențezi pe oameni și așa mai departe. Pentru a evita această înșelăciune duhovnicească trebuie să ții minte cu tărie că numai sentimentul pocăinței, smerenia unită cu frica de Dumnezeu zidesc în noi o stare duhovnicească sănătoasă. De asemenea, legătura permanentă cu părintele duhovnic pentru a duce o viață duhovnicească ne mântuiește.

Cristea Florentina (trad. greacă), 1000 de întrebări și răspunsuri despre viața duhovnicească, Galați, Edit. Egumenița, p. 242-243