Către o mamă, despre sinuciderile în rândul copiilor

131

Doamnă E., într-adevăr, sinuciderile în rândul copiilor şi adolescenţilor aproape că nu existau până acum câţiva ani. Astăzi, sinuciderea este a treia cauză a mortalităţii între 10–25 de ani.
Sinuciderea este ultima treaptă a păcatului, a depărtării sufletului de Dumnezeu, de normalitate. Ea este precedată de necredinţă, de lipsa iubirii şi de lipsa nădejdii în Dumnezeu.
Ce puteţi face pentru a vă feri copiii de această ispită? În afara rugăciunii pentru ei – şi rugăciunea mamei pentru copii are foarte mare putere –, luaţi aminte că ceea ce puneţi în sufletele copiilor acum, aceea va rodi mai târziu.
Într-o familie, copiii sunt asemenea unor pasageri pe un vapor. Pasagerii stau în cabinele lor, dar dacă echipajul izbeşte vasul de stânci, ei se vor lovi de pereţi şi vor fi răniţi. Sufletele copiilor sunt influenţate de atmosfera din casă. Atunci când tata şi mama trăiesc în păcate, se ceartă, nu se respectă, sufletele copiilor se vatămă, chiar dacă ei sunt prea mici pentru a înţelege ce se întâmplă.
Dacă vreţi ca în familia dumneavoastră să aveţi copii buni, echilibraţi, nu uitaţi: „mama naşte, ea renaşte”. Nu este suficient că i-aţi născut, ci trebuie să-i şi creşteţi duhovniceşte. Înainte de toate, insuflaţi-le credinţa şi rugăciunea, căci acestea le vor fi cei mai buni păzitori în viaţă. Cei care au gânduri de sinucidere, dacă se spovedesc şi se roagă cu tărie la Dumnezeu pentru ajutor, se vor izbăvi de ele.

Din revista „Cuvinte catre tineri” Editura Mitropolit Iacov Putneanul, Manastirea Putna, 2009