Care sunt urmările avortului pentru tatăl și mama copilului și cum pot fi ele vindecate?

188

Avortul este un act care exprimă multe patimi, precum iubirea de plăcere, iubirea de sine, pentru că oamenii vor să aibă o relație biologică fără rod, fără rezultat, și aceasta este o concepție egoistă despre viață.

Aș spune că acest lucru este și un fapt nefiresc, pentru că plăcerea fizică este legată și de rezultate. De exemplu, mâncăm și facem mâncarea gustoasă, dar în același timp lăsăm mâncarea să treacă în stomac, să aibă loc digestia, ca să se hrănească întregul organism al omului.

Urmările avorturilor sunt multe. Sunt teologice, pentru că Dumnezeu dăruiește un copil, iar omul îl refuză. Fiecare zămislire este o lucrare a Proniei lui Dumnezeu, așa că prin avort omul se opune voii lui Dumnezeu și în felul acesta se face pricină să nu se nască poate un mare binefăcător al umanității, un om folositor în societate, un om de știință serios, un sfânt.

De asemenea, urmările sunt și sociale, pentru că natalitatea scăzută este cea mai mare problemă în societățile noastre, după cum sunt și urmări psihologice, pentru că provoacă multe mustrări de conștiință, pe care omul nu le poate tămădui cu ușurință. De multe ori creează și multe probleme trupești în organismul femeilor.

Unul dintre aspectele importante este că părinții care săvârșesc această faptă lipsesc un copil de dreptul de a se naște. Pentru că drepturi nu au doar oamenii care s-au născut, ci și embrionii care nu s-au născut. Dacă studiază cineva felul cum este conceput un embrion, cum este fertilizat ovulul și cum se dezvoltă embrionul în pântecele mamei sale, și că în 2–3 luni organismul s-a format complet, atunci va înțelege că zămislirea, ca și creșterea embrionului, este o mare taină, o mare minune.

Desigur, nu există niciun păcat care să biruiască iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Dumnezeu îl iubește pe omul pe care Însuși l-a creat, iar când acesta cere mila Lui i-o va da din belșug. Dumnezeu nu este nici procuror, nici polițist, ci doctor care tămăduiește și părinte care iubește. Acest lucru îl trăiește omul în Biserică, care este spital duhovnicesc. Astfel, când găsește un bun părinte duhovnicesc, care are virtutea discernământului, se tămăduiește de orice păcat ar fi săvârșit.

Revista ”Cuvinte către tineri”, Mănăstirea Putna, 2016