Care sunt săgeţile diavolului? Dorinţele amăgitoare, gândurile necurate, patimile pierzătoare, mânia, zavistia, pizma, iuţimea, ura, dorinţa de înavuţire şi oricare altă asemenea întunecare a minţii

188

Sunt multe şiretlicurile diavolului, adică felurile în care încearcă să-i prindă pe cei nelucrători şi trândavi. Trebuie să le cunoaştem foarte bine, ca să ne ferim de capcanele pe care ni le întinde şi de prilejurile de-a cădea în ispită şi să nu-i lăsăm nici o poartă deschisă. Limba noastră trebuie să fie neşovăitoare, privirea dreaptă şi neclintită, iar sufletul curat şi neprihănit; trebuie, de asemenea, să veghem aşa cum am veghea dacă am şti că o fiară sălbatică stă gata să ne atace şi e pornită să ne sfârtece.

De aceea, şi acel suflet care s-a întins până la cer, învăţătorul neamurilor şi glasul omenirii, cel ce pe toate le-a făcut pentru mântuirea ucenicilor, după ce le-a spus „luaţi toate armele lui Dumnezeu”, fiindcă voia să ne păzească din toate părţile şi să ne facă nebiruiţi, a adăugat: „Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii. Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu” (Efeseni 6,14-17).

Ai văzut că vrea să ne apărăm fiecare mădular al trupului şi să ne înveţe ce trebuie să ştie cei chemaţi să lupte în război? Ne învaţă să ne ferim mai întâi mijlocul cu centura, ca să alergăm cu uşurinţă. Ne pune să purtăm platoşa, ca să nu ne lovească săgeţile şi apoi apărătoarea de picioare, ca să fim apăraţi de pretutindeni de credinţă. Pentru că ea, spune Evanghelia, numai credinţa va putea stinge şi săgeţile aprinse ale vicleanului.

Care sunt săgeţile diavolului? Dorinţele amăgitoare, gândurile necurate, patimile pierzătoare, mânia, zavistia, pizma, iuţimea, ura, dorinţa de înavuţire şi oricare altă asemenea întunecare a minţii.

Pe toate acestea, ne spune Scriptura, le va putea stinge sabia Duhului. Dar ce spun eu, le va stinge? Va putea tăia chiar şi capul necuratului.

Ai văzut cum i-a întărit pe ucenici? Cum i-a făcut mai puternici decât fierul, când ei erau mai slabi şi mai moi decât ceara? Aceasta pentru că războiul nostru nu este împotriva oamenilor cu trup şi sânge, ci împotriva puterilor netrupeşti. De aceea nici nu ne-a dat arme pentru trup, ci arme duhovniceşti atât de strălucitoare, încât demonul cel viclean să nu poată nici măcar strălucirea să le-o privească şi să fugă.

Înarmaţi, aşadar, cu arme ca acestea, să nu ne temem de luptă, să nu dăm înapoi de la a-l înfrunta şi nici să fim nepăsători. Când priveghem, diavolul niciodată nu ne va putea birui puterea armelor, dacă voim să-l facem neputincios şi dacă voim să-i zădărnicim şiretlicurile. Dar atunci când suntem nepăsători, nu avem nici un folos, de vreme ce vrăjmaşul mântuirii noastre stă mereu treaz şi pe toate le face împotriva ei.

Să ne înarmăm din toate părţile, să evităm cuvintele şi să ne depărtăm de lucrurile ce ne pot vătăma şi, împreună cu înfrânarea de la mâncare şi cu celelalte virtuţi, să ne arătăm darnici şi milostivi faţă de săraci, cunoscând că multă va fi răsplata pe care o vom primi pentru ajutorul nostru.

Sfântul Ioan Gură de Aur, Diavolul și magia, Editura Agaton

Sursa: ganduridinierusalim