Care sunt darurile și ispitele specifice tinereții? Sunt tinerii de azi deosebiți de cei din celelalte generații?

34

Dintotdeauna s-a vorbit, o dată cu psalmistul, de „păcatele tinereților” (Psalmi 24, 7). Când ești tânăr și în putere ești mai tentat să te centrezi pe tine însuți, iar nu pe Dumnezeu. Dar și dezamăgirea vine mai repede, și întoarcerea la Dumnezeu, convertirea, se face mai ușor când ești în floarea vârstei. Spre deosebire de generațiile anterioare, tinerii de azi sunt bombardați de mult mai multe ispite. Tehnologia a adus cu sine pericolul risipirii în virtual. Cum spunea un profesor universitar, tinerii de azi nu mai au acei „timpi morți” de odinioară. Spre exemplu, când mergeai cu tramvaiul sau când așteptai într-o stație de autobuz și lăsai gândurile să-ți zboare… Din astfel de momente adesea ieșea ceva bun. Acum, orice moment – liber sau nu – este folosit pentru a mai verifica ceva pe telefonul „smart”. Ca să nu mai pomenesc de sexualitatea aluzivă sau deșănțată promovată pe mai toate canalele de comunicare. Încât am toată admirația pentru tânărul care, chiar și în aceste condiții cumplite pentru o viețuire duhovnicească, Îl caută cu onestitate pe Dumnezeu și ajunge mădular viu al Trupului lui Hristos, al Bisericii.

Am mai spus-o și altădată, dar cred că este locul să reiau aici câteva caracteristici ale tinereții. Pe tineri nu-i poți păcăli. Dacă nu ești onest cu ei, dacă pozezi, dacă ai fie și cea mai mică urmă de fățărnicie sau vreun interes ascuns, ei te simt și, mai devreme sau mai târziu, te ocolesc. Așa încât, dacă tinerii ne evită, a noastră este vina, nu a lor. Pe cei tineri toată lumea are impresia că trebuie să-i învețe ceva, să le facă morală sau, la cealaltă extremă, să le inoculeze ideea că n-au nevoie de nimeni și de nimic, că-și sunt suficienți lor înșiși. Dar tinerii nu pot fi prostiți și manipulați la nesfârșit. Ei au nevoie doar de un singur lucru pentru a se elibera din închisoarea întunericului: de onestitate. Nimic nu e mai trist pe lume decât să vezi un tânăr viclean sau care se autoamăgește. Un tânăr care se lasă cumpărat ca să strige lozinci prin piețe sau care-și vinde visurile pe tarabele înșirate ispititor de iarmarocul acestei lumi. Un tânăr care se lasă corupt, care caută să parvină după modelul adulților, adică prin compromis și minciună. Tinerețea e sinonimă cu franchețea, cu elanul, cu scormonirea întru adevăr, cu visurile imposibile. Pe tineri îi poți amăgi, dar nu-i poți supune. Tinerețea este imprevizibilă.

Pr. Constantin Sturzu

din revista „Cuvinte către tineri” Mănăstirea Putna 2018