”Când părintele se roagă, dracii sunt liniștiți și dorm”

227

Cine a gustat un pic din vorbele Părintelui Paisie, a gustat din Slava lui Dumnezeu.

Într-o zi de 6 august, ziua Schimbării la Față a lui Hristos Mantuitorul, după ce am considerat eu că m-am achitat în cele rânduite de către Părintele Stareț al Mănăstirii Secu, înpreună cu blândul și piosul călugăr Ghimnazie, am plecat spre Mănăstirea Sihăstria, cu gândul că acolo v-om mânca miere de albine, așa cum este tradiția prin părțile noastre.

Ajungând la mănăstire, evlaviosul călugăr îmi spune:

”Frate Constantin, dacă vrei să simți gustul mierii de albine, trebuie mai întâi să trecem pe la Părintele Paisie să ne binecuvinteze și la întoarcere să nu avem vreo ispită!”

Înainte de a ajunge la chilia Părintelui, l-am întâlnit pe Părintele Macarie Tănase și l-am întrebat:

”Oare Părintele se odihnește? Cum să facem pentru a lua binecuvîntare?” Părintele ne-a răspuns:

”Părintele Paisie nu doarme, nimeni nu știe când și cât doarme, doar atât știm: când Părintele se roagă, dracii sunt liniștiți și dorm, iar noi ne ducem viața în liniște, iar când suntem tulburați  atunci știm bine că Părintele Paisie și-a luat puțin timp pentru odihna trupului său, dar iaca mă duc eu și îi spun că sunteți la ușa lui, că pe amândoi vă cunoaște că investiți viața în Dumnezeu, mata cu tinerețea, iar Părintele Ghimnazie cu bătrânețea.”

Și intrând în chilia sa, Părintele Paisie ne zice:

”Părinte Ghimnazie, v-ați tot întrebat pe cale: Oare ne primește Părintele la ora asta nepotrivită, nu cumva se odihnește? Iată că stau la ușă și vă așteptam. Asta-i jertfa mea puțină de a-L pune pe Hristos Mântuitorul în inimile oamenilor. Așa-i că ați venit să gustați din mierea de albine, că vi se pare a fi mai dulce decât cea de la Secu?”

Am rămas amândoi ca niște muți, iar la întoarcere ne-am reproșat că pe cale am vorbit destule și Părintele ne-a cunoscut gândurile. Atunci Părintele Ghimnazie mi-a spus:

”Ce-ai crezut, frăția ta, că cele ce ți-am spus eu despre Părintele Paisie sunt vorbe goale? Iaca, acum te-ai convins că nu degeaba eu îl consider ca pe un Sfânt, că de la distanță îți cunoaște pofta inimii.

Frate, frate, tare mai avem nevoie de prezența lui și de rugăciunea lui, că atât Părintele Paisie, cât și Părintele Cleopa se întâlnesc cu duhul Părintelui Antim de la noi și așa cred eu că ne rabdă Hristos și are grijă Maica Domnului de noi, căci altfel am fi numai trup viu și suflet mort.

Părintele Paisie Olaru, În Cer cu îngerii și pe pământ cu oamenii, de Părintele Constantin Catană de la Maănăstirea Văratec, vol. coord. de Vlad Herman, București, edit. Ortodoxia, 2015. p. 27-29