Când ne rugăm împreună cu alte persoane să nu abordăm o față tristă, plângăreață, pentru a nu fi slăvit de ceilalți

185

Dacă ne rugăm împreună cu alte persoane, este de ajuns pentru noi să arătăm doar cu mintea și cu inima înaintea lui Dumnezeu mișcarea lăuntrică a sufletului, să nu abordăm o față tristă, plângăreață și să nu facem cu trupul nici un semn care să arate ce avem în suflet, pentru ca unii dintre ceilalți să nu înceapă să ne cinstească, iar alții să râdă de noi – prin aceasta ne supunem ispitei, tulburării de sine și îndârjirii față de ceilalți. Însă când suntem singuri și nu ne văd ceilalți (care pot râde de noi), putem avea și un chip rugător și o voce tristă și putem vărsa și lacrimi, putem întinde mâinile în sus și putem face metanii până la pământ.

Cristea Florentina (trad. greacă), 1000 de întrebări și răspunsuri despre viața duhovnicească, Galați, Edit. Egumenița, p. 169