Arhiepiscop Iustinian Chira – cuvânt despre smerenie

76

Smerenia este, într-un fel, cel mai ușor lucru. Mândria este o absurditate. Cu ce te mândrești tu? Este ceva ce n-ai primit? (cf. 1 Cor. 4, 7) Tot ce avem noi, am primit. Poți să te mândrești că ai un chip frumos? Nu. Puteai să ai o față desfigurată, dar Dumnezeu te-o făcut om întreg. Poți să te fălești cu darurile pe care le-ai primit de la Dumnezeu? Nu. Numai un ignorant se mândrește. Numai un om prost se trufește, ca să zic pe românește.

Poți să fii demn; există și, hai să zicem, o mândrie curată. Adică ai o ambiție față de satana: „Nu mă las eu călcat în picioare de tine, satană!” Nu este rău să ai această mândrie și maiestate. Asta nu mai e păcătoasă. Și pe drum trebuie să merg ca om, nu fâța-fâța. Trebuie să ai o ținută, o haină curată, un chip îngrijit, că prin toate acestea impui și zidești pe cei care te văd. Toate să fie cu smerenie adevărată și cu dreaptă socoteală. Nu pot concepe ca un om normal și un creștin să se mândrească. Dar, încă o dată: demnitatea creștină, aceasta e frumoasă! Când cunoști cât de micuț ești tu în fața lui Dumnezeu, când te vezi pe tine în fața Universului că nu ești nici cât o gâză, când gândești și aprofundezi toate acestea, te mai poți mândri? Dimpotrivă, te umilești.

Arhiepiscop Iustinian Chira, Trăiți frumos și-n bucurie, în vol. Crinii Țarinii II, Mănăstirea Putna, Edit. Nicodim Caligraful, 2014, p. 106-107