Adolescenții nu mai frecventează drumul spre biserică pentru că nu mai văd rostul acestui lucru

177

Adolescenții nu mai frecventează drumul spre biserică pentru că nu mai văd rostul acestui lucru. Ei spun că în viață biserica nu este pe primul loc, și că se poate trăi și fără ea. Așadar, tinerii nu trebuiesc criticați pentru această viziune, căci nici parinții lor nu merg la biserică și, evident, nu i-au învățat de mici cele de trebuință despre Dumnezeu. Dacă copilul a fost crescut fără de Dumnezeu, dacă a învățat că se poate trăi și fără Dumnezeu, evident că la maturitate se va întreba ce rost are mersul la Biserică. Cele sfinte li se par tinerilor complicate și inutile. Teologia Bisericii Ortodoxe este una adâncă, însă trebuie să avem și capacitatea să prezentăm pe înțelesul tuturor. În urma unor întrebari puse tinerilor având în compoziție următoarea întrebare: De ce merg unii tineri la cultele neoprotestante? Tinerii au spus că sunt interesați de Dumnezeu și de credință. Daca s-au născut într-o familie ortodoxa și cred că sunt ortodocși, vor încerca să meargă la biserica ortodoxă.

Protestanții atrag tinerii printr-un mesaj simplu, pe înțelesul tuturor. “Iisus te iubește, și-a dat viața pentru tine ca tu să poți trăi o viață nouă chiar de acum.” Deși această afirmație este una neoprotestantă, și noi ortodocșii suntem de acord cu ea. Problema este că noi nu afirmăm, nu le-o spunem acelora care vor să se apropie de credință. Și asta, pentru că îi pierdem pe cei ce vin cu sinceritate la biserică. Dacă ar fi să comparăm cele două culte, tinerii ar alege cultul cu mai puține reguli, deoarece le place simplitatea. Un alt aspect care atrage tinerii la cultele neoprotestante este substitutul de viață socială. În biserică tinerii sunt singuri, vin singuri și pleacă singuri, iar la cultele neoprotestante se pune un mare accent pe legătura dintre oameni. Desigur, aici există o anumită doză de fățărnicie, și tânărul vede că acolo sunt oameni draguți și politicoși, făcând imediat comparație cu cei din biserica ortodoxă.

Pr. Ilie Trif (coord.), Paradoxul creștin și cartea tinereții, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2008, p. 214-218