Adevărurile copilăriei

124

Ce este copilul? De unde ştie el ceea ce nici un adult nu l-a învăţat vreodată? Cine le face cunoştinţă copiilor cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu sfinţii?
Pentru a afla răspunsul la aceste mirări ale adulţilor, trebuie să ştim în primul rând că, înainte de a fi ai părinţilor, cei mici sunt copiii lui Dumnezeu. El suflă duhul dătător de viaţă, el crează sufletul fiecăruia. Când copilul vine pe lume, el este un adevărat purtător de lumină întrucât din sufletul lui se răsfrânge, cu putere, frumuseţea Creatorului.
În primii ani ai vieţii, copilul aude şi vocea lui Dumnezeu şi pe cea a părinţilor. Fiecare îi spune celui mic ce este lumea. Părinţii înţelepţi Cei care se ocupă de educarea „puilor de om” este bine să conştientizeze că vor da răspuns în faţa Tatălui ceresc de felul în care au ştiut să păstreze candela aprinsă din sufletul fiecărui copil. Gândurile de mai jos, creionate de elevi între 6 şi 15 ani, sunt o mărturie vie a uriaşei disponibilităţi spre Frumuseţe, pe care micuţii o păstrează în camera tainică a inimii şi pe care o pot da la iveală atunci când sunt ajutaţi şi ocrotiţi după voia lui Dumnezeu.
Cu sufletul său neîntinat de gustul păcatului, copiii surprind adevăruri pe care adulţii de multe ori nu le mai pot percepe. În faţa marilor adevăruri spuse de copii, cei mari preferă adeseori să-i catalogheze drept necunoscători ai vieţii adevărate. Cu greu se pleacă… Ei atribuie inocenţa copilăriei. Dar nu este aşa.
Trebuie să păstrăm şi să căutăm inocenţa copilăriei toată viaţa. Să nu uităm niciodată că, indiferent câtă nedreptate întâlnim în calea noastră pământească, fiecare om este un chip al lui Dumnezeu. Doar nevinovăţia de a-i vedea pe toţi oamenii buni şi sfinţi ne poate uni cu Cel bun şi sfânt.
Tinere, nu mai eşti copil, dar Domnul să te ajute să rămâi copil! Căci numai cei ce vor fi asemenea lor vor gusta din bucuria Împărăţiei Iubirii.